joi, 29 august 2013

''VINO FRATE IISUSE HRISTOASE''


            Astazi vreau sa va relatez un fapt emotionant petrecut in satul meu in anii 60 ai secolului trecut.
   In anul 1959, guvernul de la acea vreme a dat decretul 410 prin care toti calugarii si calugaritele din manastiri erau trimisi inapoi in comunitatile din care faceau parte pentru a se incadra la un loc de munca. In aceasta categorie s-a aflat si maica Xenia Pamfil din satul meu si de care am pomenit intr-un articol anterior.
   In perioada cat a stat in sat s-a petrecut intamplarea aceasta la care maica a fost martora si din gura careia eu am aflat-o.
Un jandarm din sat, om familist si respectat in sat, incetul cu incetul a alunecat in patima betiei astfel incat a fost parasit si de sotie si de copii. Ajunsese intr-o stare atat de degradata incat dormea noptile prin santuri iar casa i se darapanase. Limbajul sau era plin de injuraturi, de cuvinte obscene si triviale. Sintii si dumnezeii curgeau din gura lui precum curg paraele dupa o ploaie vijelioasa. Nu putin a durat aceasta situatie iar la un moment dat omul nostru a ajuns in pragul mortii. Tipetele si urletele de disperare i-au determinat pe vecini sa vina la capataiul lui si sa incerce sa-i aline suferinta.
   ''Nu ma lasati ma! Ajutati-ma ma! Uite! Au venit demonii si ma bat. Vino Vasile, vino Gheorghe'', asi striga fratii.
''Dar fa semnul sfintei cruci ...cutare''(nu i-am retinut numele) spuse maica Xenia. Se opreste si intreaba mirat: ''Dar tu cine esti?''
Culita(acesta era numele de botez de acasa al maicii Xenia) a lui Pamfil.
''Nu pot ca mi-au legat mainile cu lanturi''. Maica a incercat sa-i ridice bratul dar nu a putut sa-l miste de langa corp. Si iarasi a inceput sa se vaite si sa cheme pe Vasile si pe Gheorghe fratii sai.
''Dar cheama si pe Domnul Iisus Hristos nu numai pe Gheorghe si pe Vasile'' spune maica Xenia.
   Si muribundul nostru, precum talharul pe cruce, incepe sa strige:
''Dar vino Iisuse, dar vino Hristoase, dar vino frate Iisuse Hristoase''. Si cu aceste ultime cuvinte si-a dat duhul in bratele Mantuitorului Iisus Hristos.
   Povestea maica ca si ''pietrele plangeau'' de chipul miraculos in care acest spirit, intr-o clipa, precum talharul pe cruce, a fost primit la pieptul lui Hristos, caruia I se cuvine slava si cinstea in vecii vecilor.

           De a carui slava fie sa ne impartasim si noi, Amin.