miercuri, 18 noiembrie 2026

Nu-mi plac postulatele!

 Preluat de pe blogul:

https://vrabiute.blog/2026/11/16/nu-mi-plac-postulatele/



Zilele trecute am postat un link cu titlu „Nu mai e nimic de adăugat” și chiar așa era, din punct de vedere politic, din alte puncte de vedere ar mai fi multe de spus…
De exemplu, Mircea Badea face la un moment dat o comparație și îi numește pe cei care cred că pământul ar fi plat „cretini„, deși nu a constatat el însuși din  cosmos, că trăim pe un glob! I s-a spus lui și nouă, de mici începând, că pământul este rotund și fiindcă majoritatea lumii acceptă acest lucru, aproape nimeni nu mai are curajul să se îndoiască de afirmația aceasta, sau să afirme altceva! E drept că nici eu nu am acest curaj, dar asta în primul rând fiindcă mă omoară cea mai iubită dintre soții dacă o fac, ea fiind mult mai convinsă decât mine de toate pozițiile oficiale, unde mai pui că față de mine are mult mai multe cunoștințe astronomice, plus două puncte mai mult la QI!
Totuși rămân lucruri neclare (nu doar pentru mine) începând cu Geneza, unde Dumnezeu pare să fi făcut un pământ plat, ca centru al universului, cu un soare și o lună, care se mișcă peste acest pământ plat și nu un glob ce se învârte amețitor în jurul axei lui cu peste 400m/s, în jurul soarelui, cu 30km/s, împreună cu Cale Lactee care se învârte la rândul ei și terminând cu anumite (hai să le zicem) „curiozitați” pe care nimeni nu le poate explica!
De exemplu de ce orizontul, chiar văzut din avion este întotdeauna plat, deși ar trebui să se vadă curbat?
De ce razele solare converg spre un punct destul de apropiat, deși ele datorită distanței la care s-ar afla soarele ar trebui să fie paralele?
De ce poți vedea printr-un binoclu, sau teleobiectiv puternic, o navă aflată pe mare atât de departe încât ar trebui să dispară sub curbura globului pământesc?
Nu în ultimul rând, cum de stă apa pe un glob curbat, când o vedem ca ea are întotdeauna suprafața perfect dreaptă (chiar folosim propietatea asta a ei în construcții)? Și dacă o ține gravitația de ce curge? De ce există valuri? Și dacă gravitația nu-i așa de mare, de ce nu o zboară din albia ei forța centrifugă rezultată din învârtirea pământului  (așa cum se petrece cu apa din rufe în mașina de spălat, a cărei forța de centrifugare este abia de 30m/s)?
Aveți răspunsuri la întrebările astea?
Nu aveți, cum nu am nici eu, dar ele s-ar explica (culmea) tocmai printr-un pământ plat, ca centru al universului!
Pentru mine personal nu-i așa important cum arată pământul, ci cum de ne mai suportă, dar mi se pare totuși o greșeală să accepți orice doar ca să fi „în rând cu lumea” fară să ai o convingere propie, bazată pe ceva măcar logic! Eu nu sunt convins că trăim pe un glob, cum nu sunt convins de multe altele pe care nu le pot verifica! Pe unele la cred posibile, pe altele nu…
Mă întreb însă de ce suntem obligați să credem într-un anumit fel și nu în altul, de ce nu suntem lăsați să ne formam singuri o părere?  Probabil există un interes să gândim toți la fel! Și nu e doar vorba de forma pământului, ci de foarte multe alte teorii, sau lucruri încadrate la „teoria conspirației” până se dovedesc că sunt … realități pure!
Evoluționismul de exemplu este pământul rotund față de creaționism, pamântului plat, de multă vreme! Se învață obligatoriu în școală și ești la fel de disprețuit, ca cei care spun că pământul e plat, dacă spui despre evoluționism că e o teorie absurdă, ilogică, pe care o contrazice chiar știința!
Suntem atât de invațați sa luam drept adevăr orice, încât nu mai contează că ne contrazicem pe noi înşine! Așa se face că în evoluționism cred și foarte mulți dintre credincioși fără să-și dea seama că este ca și cum ar afirma că pamântul e și plat și rotund, că se învârtește în jurul soarelui, în timp ce soarele se învârtește în jurul pământului, că există Dumnezeu dar și că nu există!
Credem cu tarie că aselenizarea a fost posibilă tehnologiei anilor 1969 și este imposibilă de atunci și până acum, la mai bine de o jumătate de secol după!
In zilele noastre, de exemplu mai sunt oameni care cred că există doar două sexuri, dar din ce în ce mai mulți cred că ele ar fi mult mai multe! Mâine cei care încă cred că există doar doua sexuri vor fi numiți, de un alt Mircea Badea, sau de majoritatea locuitorilor planetei, cretini! Ceva nu are cum să fie kosher!
Socialismul m-a învățat să mă îndoiesc permanent de poziția oficială! Poate e rău, dar până una alta din cauza acestei îndoieli am ajuns să știu că evoluționismul este o teorie greșită, imposibilă și astfel să fiu mai aproape de mântuire, sau am scăpat „nevaccinat„, ca să enumăr doar două dintre marile avantaje aduse de această îndoială!
Cineva a mințit și minte permanent, dar noi acceptăm această minciună ca și multe, multe altele! De ce?
Hristos spune: „ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI!” și probabil ca să nu fim liberi, suntem tot timpul mințiți, de cei care conduc lumea! Dar vrem oare să fim liberi? Câteodată mă îndoiesc că lumea dorește adevărul și prin el libertatea!
De aceea nu mai râdeți de cei care au îndoieli, mai bine gândiți-vă dacă nu e justificat să le aibe?
Dumnezeu ne-a dat mintea să o folosim, nu doar să înmagazinăm în ea informații neverificate, dar acceptate drept adevăruri de necontestat!
Gândiți că nu doare!
Mai bine greșiți decât să nu gândiți! Progresul omenirii nu s-a făcut datorită postulatelor, ci datorită mințiilor care au fost puse să lucreze, iar drumul omenirii bazat pe postulate, s-a cam terminat, sau este cel puțin înfundat de acum încolo!
Lumea este speriată că inteligența artificială va prelua puterea, dar eu zic că deja trăim într-o societate care susține lucruri doar pentru că așa le-a învățat, la care nu are răspunsuri pentru întrebările legitime existente și care refuză să iasă din „programare” așa cum face orice mașină „inteligentă” cu un soft drept „minte„!
Culmea este că omenirea este mai îngrijorată de posibilitatea ca IA să se autodepășească, să iasă din ramele softului, decât că asta ar trebui să o facă ea însuși, deși nici gând nu are!

sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Paradoxul curburii…

 Preluat de pe pagina de facebook a lui Adrian Vutan:


https://www.facebook.com/profile.php?id=61591413750764


Paradoxul curburii…
Dacă ești la țărmul mării (0 km altitudine) și te uiți atent după o corabie, la un moment dat aceasta va dispărea în zare… după curbură, așa ne-au învățat.
Deci, nu mai vezi corabia din cauza curburii care este în fața ta.
Unii se jură că, dacă se concentrează tare, văd marginile orizontului ușor curbate.
Dacă ați avut ocazia să zburați cu avionul și să aveți loc la geam, veți vedea ÎNTINSUL Pământului și niciun strop de curbură.
Apoi mă gândesc la fluviile lumii, cum ar fi Nilul, care curge pe o distanță de 6.650 km, de la sud la nord, de la 3°39′ latitudine sudică (3° S) până la 31°30′ latitudine nordică (31° N).
Ce frumusețe de curbură traversează Nilul:
Proeminența curburii (bombeul / săgeata arcului): este de 286,5 kilometri. Dacă ai trasa o linie dreaptă imaginară (o coardă geometrică) prin interiorul planetei, care să unească direct izvoarele din Burundi cu Delta din Egipt, „cocoașa” sferei Pământului s-ar ridica la mijloc (în zona Ecuatorului) cu 286,5 km deasupra acelei linii drepte.
Adică, la mijlocul distanței de la izvor până la vărsare, curbura are o proeminență/bombeu de aproape 300 km înălțime!
Ce mic este Everestul, care nu a ajuns nici măcar la 10 km…
Și totuși, Nilul urcă și coboară acest „munte” datorat curburii.
Ați văzut râuri care să curgă în sus?
NASA se jură că Pământul este un glob fermecat, magic, care face imposibilul posibil.
E „știință”, astrofizică, geometrie abstractă, matematică avansată și noțiuni complexe. Noi nu suntem oameni de știință (adică suntem niște proști) care trebuie să acceptăm toate bazaconiile lor.
Altfel, sunt atâția dispuși să te stigmatizeze public, să te batjocorească, de zici că ai făcut cea mai gravă blasfemie, să te ridiculizeze și să îți calce în picioare orice drept moral, de dragul „științei”.
Prieteni, eu iubesc adevărul. Iar atunci când știința deviază de la el din varii motive, își pierde instantaneu validitatea.
Dacă o minciună e spusă și susținută de o majoritate, tot nu o validează și nici nu o transformă în adevăr.
Eu rămân de partea adevărului, indiferent de consecințe!

marți, 3 noiembrie 2026

Exercițiu de gândire

 Preluat de pe pagina de facebook a lui Adrian Vutan:

https://www.facebook.com/profile.php?id=61591413750764


Exercițiu de gândire
Fizica oficială ne spune o poveste absolut amețitoare: Pământul s-ar învârti în jurul Soarelui cu 30 km/s, s-ar roti în jurul propriei axe cu 465 m/s, iar Soarele ar goni prin galaxie cu o viteză uluitoare de 230 km/s, trăgând după el toate planetele ca un vortex.
În același narativ este menționat că lumina are nevoie de aproximativ 8 minute și 20 de secunde pentru a parcurge distanța de la Soare la Pământ (unde o fi situat între periheliu și afeliu).
Dacă adunăm aceste dogme oficiale și gândim logic, modelul heliocentric se prăbușește singur în fața logicii. Iată de ce:
Dacă lumina face peste 8 minute și ceva până la noi, înseamnă că atunci când privim pe cer, noi vedem doar o „fantomă” a Soarelui. Vedem locul în care Soarele se afla acum 8 minute și ceva. În tot acest timp, la o viteză de 230 km/s, Soarele cel real s-a mutat deja cu peste 115.000 de kilometri înainte.
Pe de altă parte, ni se spune că gravitația Soarelui ține Pământul pe orbită în timp real, adică în prezent. Deci, Pământul nostru ar fi atras fizic de un Soare invizibil, aflat într-o poziție în care ochii noștri nu îl pot vedea.
Coșmarul lui Isaac Newton și recunoașterea absurdului
Această contradicție nu este o invenție personală; ea i-a dat bătăi de cap cumplite chiar și lui Isaac Newton, cel care a inventat Legea Atracției Universale. Newton a calculat cum funcționează gravitația, dar s-a lovit de un zid logic când a trebuit să explice cum se transmite această forță prin vid.
Pentru ca matematica lui Newton să funcționeze și Pământul glob să rămână stabil pe orbită, el a fost forțat să presupună că gravitația acționează instantaneu (cu viteză infinită). Altfel, dacă gravitația ar fi avut nevoie de timp (de exemplu, acele 8 minute), Pământul ar fi fost atras mereu de poziția trecută a Soarelui. Din punct de vedere matematic, asta ar fi însemnat că forța trage ușor „în spate”, iar Pământul s-ar fi desprins de pe orbită și ar fi zburat în spațiul cosmic în doar câteva mii de ani.
Newton însuși știa că ideea unei forțe magice care străbate instantaneu miliarde de kilometri de vid, fără niciun suport fizic, este o absurditate. Într-o scrisoare faimoasă către filosoful Richard Bentley, el a recunoscut deschis acest eșec al logicii heliocentrice:
„Ca un corp să poată acționa asupra altuia la distanță, prin vid, fără medierea a altceva… este pentru mine o atât de mare absurditate încât cred că niciun om care are competență în chestiuni filosofice nu ar putea cădea în ea.”
Se înțelege absurdul?
Cum poate mintea unui om întreg la minte să accepte așa ceva? Însuși Newton a recunoscut că teoria lui se bazează pe o absurditate! În logica elementară, dacă tragi cu o pușcă (lumina) de pe o platformă în mișcare (Soarele) către o țintă care fuge (Pământul), razele ar trebui să ne rateze constant sau să vină complet strâmbe din urmă.
Ca să salveze această contradicție în care gravitația acționează instantaneu, dar lumina are nevoie de timp, narativul oficial a fost obligat să importe Teoria Relativității a lui Einstein. O adevărată gimnastică mentală despre gravitație, care nu mai e considerată o forță ca pe vremea lui Newton, ci o deformare a conceptului spațiu-timp și care susține că Soarele își cară „groapa” spațiu-timpului după el în vid și își prezice singur mișcarea în avans.
O SF-istică matematică disperată, creată doar pentru a petici o teorie greșită din fașă!
Astfel, ca să crezi modelul oficial înseamnă să accepți că ești ancorat gravitațional de un prezent invizibil, în timp ce privești un trecut luminos, totul bazat pe o forță „instantanee” pe care Newton însuși o considera o prostie. Este o insultă până și la adresa bunului-simț, nu doar a logicii și rațiunii.
Adevărul este mult mai simplu și se bazează pe ceea ce vedem și simțim:
Pământul este complet fix și nemișcat, fiind reperul central și punctul zero al Universului.
Soarele are dimensiuni mult mai mici și este apropiat de Pământ.
Iar Soarele se află exact acolo unde îl vedem pe cer, în timp real, fără nicio întârziere cosmică și fără nicio fantomă matematică!

duminică, 11 octombrie 2026

Cum - TURUIM - Tatal Nostru - fara sa mai ''CADEM'' in Bratele Lui ?

 Preluat de pe pagina de facebook a lui Adrian Vutan:

https://www.facebook.com/photo?fbid=122129599011380458&set=a.122100810435380458

 

Credința

Ați observat câtă încredere are un copilaș în părinții lui?

Efectiv, se aruncă în brațele mamei fără pic de teamă că nu l-ar ține sau, alteori, se lasă pe spate să cadă, fiind convins că, deși nu îl vede, tatăl său e acolo să-l prindă.

De unde atâta încredere?

Din iubire… un copil nu va avea încredere în cineva care nu îl poate convinge că îl iubește și îi vrea binele.

Apoi crește și învață că nu toată lumea îl iubește, că lumea însăși nu e paradisul…

Și firesc ar fi pentru oricine ajuns la maturitate, să își pună întrebările care contează.

Care e destinul meu?

Frumusețea trece, sănătatea slăbește, iar cu cât ajungi mai înțelept, realizezi cât de puține cunoști cu adevărat.

Banii, faima, cariera nu te pot ajuta cu nimic, iar părinții, prietenii, soțul/soția, copiii — niciunul nu va fi acolo când îți vei întâlni destinul… adică moartea.

Chiar așa, suntem predestinați la moarte și ne naștem ca să murim. Toate se sfârșesc acolo și după aceea nu mai contează nimic.

Că vrei să accepți sau nu, moartea e cel mai cert lucru care ți se va întâmpla, asta e realitatea. Mai devreme sau mai târziu, te vei convinge de asta.

Știi de ce mori?

Pentru că nu poate muri nimeni în locul tău. Cunoașteți dictonul: „Cu o moarte toți suntem datori!”

Într-adevăr, se cunosc situații în care un om și-a dat viața pentru altul, dar, în cele din urmă, tot nu l-a putut scăpa de moarte. La urma urmei, au murit și unul și celălalt.

Totuși, în tot acest tablou sumbru și tragic, exista o speranță.

Să vă arăt tabloul, primii 10 patriarhi și traducerea numelor lor:

1. Adam (אָדָם) = Om / Omenire
2. Set (שֵׁת) = Numit / Rânduit
3. Enos (אֱנוֹשׁ) = Muritor / Slăbit / Plin de jale
4. Cainan (קֵינָן) = Tristețe / Suferință / Cuib (loc de plâns)
5. Mahalaleel (מַהֲלַלְאֵל) = Dumnezeu cel lăudat / Binecuvântat este Dumnezeu [1]
6. Iared (יֶרֶד) = Va coborî / Va pogorî
7. Enoh (חֲנוֹךְ) = Inaugurat / Inițiat / Învățător
8. Metusala (מְתוּשֶׁלַח) = Moartea lui va aduce / Trimiși la moarte (înțelesul profetic: „când va muri, se va trimite” — potopul a venit exact în anul morții sale)
9. Lameh (לֶמֶךְ) = Cel deznădăjduit / Doborât / Disperat
10. Noe (נֹחַ) = Mângâiere / Odihnă / Pace

Iar dacă așezi numele primilor 10 patriarhi în ordine, formează o propoziție, mai bine zis, o promisiune.

Și arată așa:

„Omului (îi este) rânduită suferința; (dar) Binecuvântatul Dumnezeu va coborî, învățând (că) moartea Lui va aduce celui deznădăjduit odihnă.”

Iată ce spune Isus Hristos:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28)

Pe cine chema Isus?

Pe TOȚI cei trudiți și împovărați(sau suferinzi.)

Dar ce înseamnă că le va da odihnă?

„Isus i-a zis: «Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?»” (Ioan 11:25–26)

„Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în «odihna» despre care a vorbit El…” (Evrei 4:3)

Isus Hristos este Cel care a făcut imposibilul posibil:

A murit în locul tău.

Nu mai ai nicio datorie în fața morții.

Și nu doar că a murit în locul tău, dar te va restaura complet, într-un trup nou, perfect. Vei fi o făptură nouă, cu viață veșnică, care nu va mai putea fi atinsă de durere sau suferință niciodată.

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

„El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.” (Filipeni 3:21)

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7)

Bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor să avem credință! 


vineri, 9 octombrie 2026

Eclipsa de 3 ore vazuta de toata planeta

 Preluat de pe pagina de facebook a lui Adrian Vutan:


https://www.facebook.com/profile.php?id=61591413750764


Eclipsa…
Toate civilizațiile antice erau efectiv obsedate de astronomie, iar cunoștințele lor erau extrem de avansate.
Ei puteau prezice foarte precis orice eclipsă (de Soare sau de Lună), folosindu-se de un tipar ciclic extrem de complex și precis.
Astăzi, acest tipar este cunoscut sub numele de „Ciclul Saros” și este folosit inclusiv de NASA:
„Specialiștii de la NASA (cum a fost celebrul astronom Fred Espenak, supranumit «Mr. Eclipse») au publicat lucrări monumentale, precum Five Millennium Catalog of Solar Eclipses, în care folosesc seriile Saros pentru a cartografia și numerota toate eclipsele de Soare și de Lună pe o perioadă de 5.000 de ani (din anul 2000 î.e.n. până în anul 3000 e.n.).”
Sursa:
NASA — Catalog of Solar Eclipses of Saros 132
Dar de unde a apărut și cine a descoperit acest tipar?
Conceptul matematic și observațional care stă la baza a ceea ce numim astăzi ciclul Saros a apărut în Mesopotamia antică, fiind documentat ca fiind utilizat pentru prima dată de astronomii caldeeni (neo-babilonieni) în a doua jumătate a primului mileniu î.e.n. (în jurul secolelor VI–V î.e.n.).
Citat / document istoric:
„Cea mai veche înregistrare istorică descoperită a acestui ciclu de eclipse aparține astronomilor caldeeni (neo-babilonieni) din ultimele secole î.e.n.”
(Enciclopedii de istorie a astronomiei și portaluri de arhivă NASA)
Ei bine, și babilonienii l-au preluat de undeva, dar despre asta am să vă povestesc în altă postare.
Ciclul Saros reprezintă o perioadă de timp regulată, egală cu 18 ani, 11 zile și aproximativ 8 ore (sau 6.585,32 zile). Această perioadă coincide cu formarea unei eclipse de Soare.
Iar după apariția unei eclipse, următoarea eclipsă din aceeași serie se produce cu umbra deplasată aproximativ 120° spre vest pe suprafața Pământului.
Pentru a vedea o eclipsă de Soare în exact aceeași regiune, anticii trebuiau să aștepte 3 cicluri Saros (54 de ani și 34 de zile), când cele 8 ore se adunau într-o zi completă, iar umbra cădea din nou peste țara lor.
O serie Saros are un „ciclu de viață” bine definit, care se întinde pe parcursul a 1.200–1.500 de ani.
O serie solară individuală conține, de regulă, între 69 și 87 de eclipse în total.
În orice moment istoric dat, există simultan aproximativ 39–42 de serii Saros solare active, dintre care în jur de 25–26 produc eclipse centrale (vizibile ca totale sau inelare).
„Pentru a studia trecutul și viitorul îndepărtat, astronomii (precum cei de la NASA) folosesc cataloage care acoperă o perioadă de 5.000 de ani. În aceste cronologii ample, seriile sunt numerotate secvențial: de exemplu, catalogul oficial pentru eclipsele de Soare cuprinde serii numerotate de la -33 până la 190 (în total, peste 220 de serii distincte care au marcat sau vor marca istoria Terrei).”
Sursa:
Saros (astronomie) — Wikipedia
Fiecare serie are un număr de identificare propriu (cum ar fi celebra Saros 145, din care a făcut parte eclipsa totală din 11 august 1999).
În antichitate, aceste fenomene aveau o importanță deosebită și aveau implicații spirituale majore.
Prin urmare, orice civilizație antică era extrem de preocupată de eclipse. Cei mai capabili și talentați savanți se ocupau de studiul acestora. În multe cazuri, aceștia aveau și funcția de preoți. Însă nu trebuie să ne gândim la preoți așa cum îi vedem în prezent, ci la oameni cu capacități intelectuale extrem de ridicate, care dețineau vaste cunoștințe în domeniul științelor exacte — cum ar fi aritmetica, geometria și astronomia —, dar și în cel al științelor mistice sau metafizice.
În China antică, spre exemplu, dacă astronomii greșeau calculele și ratau prezicerea unei eclipse, plăteau cu viața pentru asta.
Un astfel de eveniment este consemnat în Shujing (sau Shu Ching — „Cartea Documentelor” ori „Cartea Istoriei”), o colecție antică de texte chineze compilată mai târziu de Confucius. Fragmentul specific se găsește în secțiunea numită „Prorogarea lui Yin” (The Punitive Expedition of Yin).
Citatul din textul antic chinez Shujing:
„Soarele și Luna nu s-au întâlnit în mod armonios în [secțiunea cerului numită] Fang. Orbii au bătut tobele; oficialii mai mici s-au grăbit, iar poporul a alergat în panică. Hsi și Ho și-au abandonat îndatoririle funcției lor și s-au dedat desfrâului în orașele lor… Legile vechi prevăd clar: «Cel care devansează timpul stabilit de calendar va fi executat fără milă; cel care rămâne în urma timpului stabilit va fi executat fără milă».”
Astfel, cei doi astrologi regali, Hsi și Ho, în urma unei beții, au ratat prezicerea eclipsei și au sfârșit executați public.
Acum că aveți o idee despre cum se prezic eclipsele și cât erau de importante în antichitate, să trecem la subiectul nostru.
În cronicile Chinei antice, la un moment dat a fost consemnat un eveniment nemaiîntâlnit: o eclipsă imposibilă.
Undeva între anii 31–33 d.Hr.
, cronicile istorice chineze au înregistrat fenomene cerești extrem de neobișnuite.
În Analele Împăratului Guangwu, volumul 1, este înregistrată o eclipsă atipică în ultima zi a lunii chinezești (ziua Gui Hai).
În cosmologia Han, Soarele reprezenta principiul suprem Yang (asociat cu Împăratul, Lumina, Ordinea), iar Luna reprezenta Yin (supușii, întunericul).
Dar această eclipsă nu a putut fi prezisă prin calculele astronomilor.
În cronicile chinezești, eclipsa apare ca „o greșeală”, ceva ce în mod normal nu se putea întâmpla. Iar prin faptul că, în același timp, au fost și Luna, și Soarele eclipsate, era ceva absolut nemaîntâlnit și imposibil.
Citat:
„În vară, a patra lună, în ziua Renwu, un edict imperial a proclamat: «Yin și Yang au fost amestecate eronat, iar soarele și luna au fost eclipsate. Păcatele tuturor oamenilor sunt acum asupra unui singur om. Se acordă o amnistie generală sub cer.»”
Alt citat menționat din cronicile istorice chineze (asociat scrierilor antice și comentariilor precum Qiantan Ba):
„În ziua Guihai, a avut loc o eclipsă de soare; Omul din Cer a murit.”
Cronicile chinezești menționează că împăratul a fost efectiv copleșit de eveniment și a declarat iertarea păcatelor tuturor și a eliberat toți deținuții.
„În ziua de Gui Hai, în ultima zi a lunii, a avut loc o eclipsă de soare. [Împăratul] a evitat Sala Tronului, a suspendat toate activitățile militare și nu a mai rezolvat afaceri oficiale timp de cinci zile.”
Sursa:
Not Without Witness — Excerpts from our new “Shaanxi” book
După cum observați, cronicile chinezești menționează evenimentul ca fiind ceva eronat în ciclurile Cerului, imposibil de prezis și nemaîntâlnit.
Dar nu doar cronicile din China antică au marcat acest eveniment ceresc extraordinar.
Phlegon din Tralles (cronicar secular grec, secolul al II-lea d.Hr.
) a scris o istorie cronologică masivă numită Olimpiadele (sau Cronici). El a plasat fenomenul exact în timpul domniei lui Tiberius Caesar. Mărturia sa este citată de mai mulți autori creștini timpurii.
Citatul păstrat de istoricul Eusebiu din Cezareea (Cronica):
„În al patrulea an al celei de-a 202-a Olimpiade [anul 32/33 d.Hr.
], a avut loc o eclipsă de soare, mai mare și mai extraordinară decât oricare alta dinaintea ei; la ora a șasea a zilei [ora 12:00, amiaza], ziua s-a transformat într-o noapte întunecată, astfel încât stelele s-au văzut pe cer; și a fost un mare cutremur în Bitinia, care a dărâmat multe lucruri în Niceea.”
Sursa:
Phlegon and the Creation of the Historical Jesus — Biblical Criticism & History Forum — EarlyWritings.com
Thallus (istoric mediteranean, aprox. 52 d.Hr.
) este considerat una dintre cele mai timpurii surse seculare care încearcă să ofere o explicație rațională (o eclipsă naturală) pentru întunericul planetar raportat. Textul său ne-a parvenit prin cronicarul Sextus Julius Africanus (anul 221 d.Hr.
):
Citatul din text (Migne, Patrologia Graeca, vol. 10):
„Thallus, în a treia carte a Istoriilor sale, numește acest întuneric o eclipsă de soare… Dar cum ar putea cineva să creadă că a avut loc o eclipsă când Luna este aproape diametral opusă Soarelui? […] Să lăsăm asta să treacă; să lase această opinie să ducă masele în eroare; și să fie considerată o eclipsă de soare doar prin aparență. [Dar] cum poate o eclipsă să țină trei ore când soarele este acoperit în mod normal doar pentru câteva minute?”
Tertullian (teolog și jurist roman, aprox. 197 d.Hr.
), în lucrarea sa Apologeticul (capitolul 21), adresată direct magistraților și conducătorilor Imperiului Roman, afirmă că întunericul de la amiază nu a fost un mit ascuns, ci un eveniment cosmic înregistrat în arhivele oficiale ale Romei (la care romanii aveau acces direct):
Citatul din lucrare:
„În același moment, în plină zi, soarele s-a retras și lumina sa a fost îndepărtată. Cei care nu au știut că acest lucru fusese prezis despre Hristos au crezut, fără îndoială, că este o eclipsă. Și totuși, aveți acest dezastru mondial înregistrat în arhivele voastre secrete până în ziua de azi.”
Vizibilitatea totală în Bazinul Nilului
Mărturia arată că fenomenul a cuprins întregul Egipt și zonele adiacente (Arabia/Bazinul Nilului). Un alt învățat din secolul al IV-lea, Rufinus din Aquileia, adăugând note la Istoria Bisericească a lui Eusebiu, subliniază că rapoartele din Egipt confirmau un întuneric atât de dens încât a paralizat transportul pe fluviu și activitățile agricole.
Sursa:
Rufinus, Historia Ecclesiastica, Cartea a IX-a, cap. 6:
„Căutați în scrierile voastre [adunările romanilor] și veți găsi că în timpul lui Tiberius, în plină zi, soarele a dispărut și stelele s-au aprins. În Egipt, pe malurile Nilului, astronomii au lăsat scris că pământul a fost lipsit de lumină timp de trei ceasuri, un fapt care a îngrozit pe toți locuitorii acelor regiuni.”
Reacția istoricilor din Atena
(Păstrată de istoricul bizantin George Syncellus)
Sursa:
George Syncellus, Ecloga Chronographica (păstrând fragmente din secolul al II-lea):
„Mărturiile din Grecia timpurie arată că, în timpul patimilor lui Hristos, soarele s-a ascuns în mod misterios. În Bitinia, pământul s-a cutremurat, iar în Atena și în insulele din jur, întunericul a fost atât de dens încât oamenii au crezut că ordinea universului a fost distrusă, stelele apărând pe cer în mod înfricoșător în timpul orelor de prânz.”
America de Nord și de Sud
În America de Nord și de Sud nu existau sisteme de scriere alfabetică în anul 33 d.Hr.
Totuși, cronicarii spanioli din secolul al XVI-lea (precum Fernando de Alva Cortés Ixtlilxóchitl) au tradus codicele și tradițiile orale ale aztecilor și toltecilor din Mexic. Ei au descoperit că băștinașii aveau consemnată o zi de teroare apocaliptică în care soarele a pierit complet, însoțită de cutremure masive, situată cronologic cu mult timp înainte de sosirea europenilor:
Citatul din cronicile istorice toltece (Obras Históricas de Ixtlilxóchitl):
Sursa:
Alva Ixtlilxóchitl, Obras Históricas, Tomo I, „Relaciones”:
„…și, după cum arată istoriile lor [ale toltecilor], în primul an al sistemului lor de numărare, în anul numit «1 Tecpatl» [1 Cremene], s-a născut soarele lumii lor. Și s-a mai consemnat că în anul numit «7 Tochtli» [7 Iepure], s-a întâmplat o uriașă minune: soarele s-a întunecat complet în mijlocul zilei, fără să fie o eclipsă naturală, iar pământul s-a cutremurat cu o asemenea violență încât munții s-au despicat și pietrele s-au sfărâmat unele de altele… Iar acest an corespunde exact timpului în care Hristos, Domnul nostru, a pătimit, la începutul erei creștine.”
Tradiția orală a tribului Washoe (Nevada/California)
Mergând mai la nord, în actualul teritoriu al Statelor Unite, tribul nativ american Washoe păstrează o tradiție orală ancestrală foarte stranie, colectată de etnologi în secolele XIX și XX. Aceasta descrie o perioadă de câteva zile în care soarele a dispărut cu totul dincolo de ciclurile normale, iar pământul a suferit cataclisme fizice masive.
Indiciul din tradiția orală Washoe:
Legendele lor descriu că o mare suferință a lovit „Marele Spirit”. Ca urmare, „soarele a refuzat să mai răsară, iar un întuneric adânc a acoperit pământul timp de aproape trei zile întregi; în tot acest timp, pământul s-a cutremurat neîncetat, munții au scuipat foc [activitate vulcanică regională], iar apele lacurilor au început să fiarbă. Bătrânii au plâns, crezând că Lumina nu se va mai întoarce niciodată.”
Sursa:
Archaeological and Historical Evidence — Three Days of Darkness
Răstignirea lui Isus Hristos a avut loc în timpul Paștelui Evreiesc, sărbătorit mereu când este lună plină.
Guvernatorul roman Ponțiu Pilat a condus Iudeea între anii 26 și 36 d.Hr.
În tot acest interval, singurii ani în care ajunul Paștelui Evreiesc (14 Nisan, ziua când se sacrificau mieii și se producea Luna Plină) a căzut într-o zi de vineri au fost anii 30 și 33 d. Hr.
Ce spune Biblia despre semnele care au însoțit evenimentul Răstignirii lui Isus Hristos?
Matei 45, 50-52:
"De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara."
"Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat."
Faptele Apostolilor: 16-21
"Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. Atunci, oricineva chema Numele Domnului va fi mântuit.»’"
După cum vedeți, Răstignirea Mântuitorului a fost marcată de evenimente extraordinare, vizibile și consemnate în întreaga lume.
Cum credeți că va fi Revenirea Mântuitorului?