Este esențial să fie clar: Serghie NU a fost păgân, NU a fost din afara Bisericii, ci din interiorul ei.
Este vorba de Serghie (Stragorodski),
născut în Imperiul Rus, cleric al Bisericii Ortodoxe Ruse, ajuns mitropolit, iar mai târziu Patriarh al Moscovei (†1944).
Ce a făcut Serghie
În anul 1927, Serghie a emis celebra „Declarație de loialitate” față de regimul bolșevic ateu, prin care:
a declarat că bucuriile și suferințele statului sovietic sunt și ale Bisericii.
A pus Biserica sub controlul direct al puterii atee,
a cerut supunere necondiționată față de stat,
a legitimat persecuția împotriva episcopilor și preoților mărturisitori.
Cum persecuta pe creștini???
Nu personal cu mâna lui, ci prin mecanism bisericesc subordonat statului:
Episcopii care refuzau compromisurile erau caterisiți,
preoții mărturisitori erau denunțați, arestați, trimiși în Gulag.
credincioșii care nu acceptau linia oficială erau scoși din Biserică.Asa s-a creat o „biserică oficială”, obedientă, și o Biserică a Catacombelor, prigonită.
Aceasta(biserica oficiala )a fost numită pe drept „serghianism” –
adică supunerea Bisericii față de puterea lumească în detrimentul Adevărului.De aceea, în conștiința ortodoxă, Serghie a devenit simbolul trădării din interior, nu al prigoanei păgâne.
- Foarte important:
Serghie nu a negat dogmele explicit, ci a sacrificat mărturisirea pentru „supraviețuire” și „pace”.
Exact aici este legătura cu ecumenismul de astăzi.
Mustrare și Mărturisire
I. Cine a fost Serghie – (prigonitorul din afară)
Fraților!
Serghie nu a fost un teolog rătăcit, ci un prigonitor declarat al Bisericii. Vorbim de Serghie, reprezentant al puterii lumești (în tradiția patristică și omiletică, tipologia prigonitorului), simbol al statului care a încercat să supună Biserica intereselor politice.
Serghie nu a discutat dogme.
Nu a relativizat adevărul.
El a făcut ceva mult mai brutal:
a cerut supunere totală față de puterea lumească, iar pe cei care nu s-au supus i-a prigonit:
episcopi exilați,
preoți caterisiți pe nedrept,
creștini întemnițați,
mărturisitori bătuți și uciși.
Prigoana lui era vizibilă și știai clar cine este dușmanul.
Creștinul alegea limpede:
Hristos sau viața aceasta.
De aceea, din acele vremuri s-au născut mucenicii.
II. Prigoana de astăzi – mai rea decât cea a lui Serghie:
Astăzi însă, fraților, nu mai suntem prigoniți cu lanțuri, ci cu formule ambigue.
Nu cu sabia, ci cu documente sinodale mincinoase⚠️⚠️⚠️
Sfântul Ioan Gură de Aur spune răspicat:
„Nu mă tem de vrăjmașii Bisericii, ci de cei dinlăuntru, care poartă masca evlaviei.”
Serghie persecuta trupul dar ecumenismul pervertește sufletul.Serghie scotea creștinul din societate însă Ecumenismul scoate Adevărul din Biserică.De aceea spunem fără exagerare:
Ecumenismul este mai periculos decât prigoana clasică.
III. Ce spun Sfintele Canoane și Sinoadele???
Biserica nu a fost lăsată fără apărare.Sfinții Părinți au vorbit clar, nu diplomatic.
- Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare:
„Erezia este despărțire de Biserică în cele ale credinței.”
Nu „diferență de opinie”.
Nu „tradiție diferită”.
Despărțire de Adevăr!!! - Canonul 45 Apostolic:
„Episcopul sau preotul care se roagă împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le permite acestora să slujească ca clerici, să se caterisească.”
Nu spune „dialog”.
Nu spune „rugăciune comună simbolică”.
Spune limpede: afurisire și caterisire. - Canonul 10 Apostolic:
„Dacă cineva se roagă, chiar și în casă, cu cel afurisit, să se afurisească.”
Cum poate fi justificată „rugăciunea ecumenică”, când canoanele o opresc frontal? - Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes)
„Nimănui nu-i este îngăduit să aducă, să scrie sau să compună altă credință.”
Nu este voie să „reinterpretăm” Eclesiologia.
Nu este voie să „extindem” noțiunea de Biserică. - Sinodul din Creta (2016) – unde este ruptura.
Acum să vorbim lămurit, așa încât să puteți înțelege. ( Recunoașterea ereziilor ca „biserici”).
Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” folosește expresia:
„alte biserici și confesiuni creștine”
Aceasta este cea mai gravă problemă.
De ce?
Pentru că:
-există o singură Biserică,
-ereziile nu sunt biserici,
-Sfinții Părinți le numesc rătăciri.Sfântul Marcu al Efesului spune clar că :
„Nu există unirea Bisericii cu erezia.”
A spune că există „biserici” în afara Bisericii este: erezie eclesiologică.
Lipsa condamnării explicite a ecumenismului:
-Niciun canon.
-Nicio anatemă.
-Nicio delimitare clară.
Sfântul Vasile cel Mare avertizează:
„Tăcerea în vreme de erezie este lepădare de Hristos.”
Un sinod care nu condamnă rătăcirea, ci o legitimează prin limbaj, nu este sinod patristic, ci administrativ.
Încălcarea principiului sobornicității reale
Mai multe Biserici locale nu au participat.Totuși, hotărârile au fost prezentate ca fiind „panortodoxe”.
Sfântul Teodor Studitul spune:
„Cele privitoare la credință nu se hotărăsc prin constrângere sau absență.”
Introducerea „unității în diversitate”
Aceasta nu este o expresie patristică, ci una protestantă.
Ortodoxia nu cunoaște:
„adevăr parțial”,
„har fragmentat”,
„unitate fără identitate dogmatică”. Concluzia este aceasta fraților,căci dacă acest Serghie a fost prigonitor pe față!
Ecumenismul este un fel de Serghie cu zâmbet.
Serghie te băga în temniță.
Ecumenismul însă te scoate din Adevăr fără să simți.
De aceea spunem cu Sfântul Atanasie cel Mare:
„Ei au bisericile, noi avem credința apostolică.”Mai bine o Biserică mică și prigonită,
decât una mare și compromisă.
„Stați deci și țineți predaniile!” (2 Tes. 2,15)
Amin.
Autor: Pr Bogdan Alexandru Urse ,slujitor al parohiei Sfânta Elisabeta -Buzău.
