Sclavii și stăpânii de sclavi

 Preluat de pe pagina de facebook a parintelui Georgica Vatra

https://www.facebook.com/giorgica.vatra?locale=ro_RO

Știați că în România există sclavi și stăpâni de sclavi?

Poate părea o afirmație îndrăzneață, dar după ce vă voi prezenta argumentele sper să îmi dați dreptate.

Culmea este că se întâmplă în Biserica creștină. Și nu mă refer la faptul că una dintre ultimele instituții care a abolit robia (sclavia) țiganilor a fost Biserica. În expunerea mea doresc să demonstrez că sclavii actuali sunt preoții, iar stăpânii sunt episcopii.

O afirm urmărind cazul episcopului Petru din Basarabia, oficial retras pe motive de vârstă și sănătate, în același timp în care în media au apărut înregistrări cu sfinția sa prestând activitate sexuală nepermisă de statutul său de călugăr și demnitar bisericesc. Urmărind reacția conducătorilor bisericii care astăzi au acceptat retragerea lui, înțelegem că este identică cu cea a stăpânilor de scavi „din toate timpurile și din toate locurile” în vremea când s-a practicat.

Stăpânul avea întotdeauna alte drepturi decât sclavul. De multe ori stăpânul era iertat chiar dacă molesta, omora, viola sau maltrata pe sclav lipsindu-l de pâinea zilnică sau de un acoperiș deasupra capului.

Care sunt elementele pe care mă bazez când vorbesc despre sclavia preoților:

1. Dependența financiară absolută

Preotul este delegatul episcopului. El este delegat la locul de muncă, iar delegarea i se poate retrage oricând, chiar și fără motiv. Orice fel de greșeală, sau simplu fapt că nu este pe placul episcopului atrage după sine transferul, retragerea ajutorului salarial de la Stat, diminuarea salariului, judecarea sau excluderea din profesie.

2. Ascultarea absolută

Preotul este dator să asculte de episcop. Nu este o simplă convenție socială ci un fapt asumat prin jurământ: atât la absolvirea Facultății de teologie cât și la sfințirea ca preot. Structura ierarhică este mai mult decât militară. Afirm asta pentru că militarii au organisme la care pot reclama abuzurile superiorilor, preoții- nu. Judecata oricărei dispute cu episcopul se face chiar de către acel episcop.

3. Frica de sancțiuni

Teama de a fi transferat la un loc de muncă mai prost plătit, teama de a fi scos din serviciu (caterisire), teama de a-și pierde singura sursă de venit blochează orice formă de protest sau libertatea de a vorbi.

Putem adăuga și alte asemănări: impactul asupra familiei, munca deseori epuizantă, punerea în posturi jenante (de a deveni colectori de bani, de a-și demonstra vrednicia prin ridicarea de construcții) sunt alte elemente importante.

Revenind la episcopul Petru, nu am intenția să-l judec. Dumnezeu are dreptul să facă asta. Retragerea sa pe motive de bătrânețe, confirmată de sinod, deși nu a negat faptele prezentate de presă, îi va aduce multe avantaje. Conform art. 129, alin. 3 din statul cultului va primi pe lângă pensie o locuință pe măsura funcției avute, ajutorul bisericii, șofer, asistență medicală și alte avantaje. În plus el va putea sluji la diverse evenimente, având în continuare demnitatea de episcop.

Preoții, însă, nu au dreptul să se retragă din funcție. Odată integrați în sistem sunt captivi nu numai până la pensie, ci până la moarte, căci de episcop depinde șansa de a mai sluji acolo unde este invitat. Sunt destul de multe situațiile în care anumiți preoți au decis să se retragă, din diverse motive: familiale, de conștiință, sau pur și simplu pentru că nu au mai putut suporta condițiile impuse de superiori. Un preot care vrea să se retragă nu doar că nu primește nici un fel de ajutor, ci trece prin trauma unui proces bisericesc care aduce inevitabila pedeapsă de caterisire (înlăturare din preoție), iar numele său este trecut pe o listă publică (a rușinii). Asta face să fie exclus din cercul foștilor colegi și prieteni. Să fie izolat ca un individ periculos, părtășia cu el atrăgând mânia episcopului. Chiar dacă motivul retragerii a fost unul onorabil, el va trece prin același supliciu.

Acest dublu standard demonstrează exact ceea ce spuneam la început, că avea de-a face cu o relație între stăpân și sclavi.

Dacă reamintesc faptul că în multe locuri episcopul este numit „stăpânul”, iar atunci când vine într-o biserică i se cântă: „ pe stăpânul și arhiereul nostru Doamne îl trăznește!” (pardon- „păzește”), tabloul este complet.

Am dreptate, sau exagerez?

Notă: Am scris special cu literă mică unele cuvinte. Gândesc că nu merită să fac altfel.

Onestitate

 Preluat de pe:

https://www.facebook.com/adrian.vutan.1

Onestitate

Va propun sa incercati un moment de sinceritate cu voi insiva.

La randul meu am fost un naiv, care a crezut narativul pseudostiintific privind cosmologia moderna si probabil puteam sa gasesc argumente mai bine decat multi dintre voi pentru aceste naratiuni: Pamant Glob, Heliocentrism, dinamica corpurilor ceresti, expansiunea Universului, etc

Prima data cand am auzi despre ideea ca Pamantul ar putea avea alta geometrie, adica ar putea fi plat(in ideea de intins) am ras in sinea mea si mi-am vazut de drum.

Eram mandru, increzator in narativele moderne si nici macar nu puteam lua in considerare acest subiect, pe care il consideram absurd.

Intre timp, fiind si crestin, imi bateam capul sa inteleg Geneza si Biblia in ansamblul ei. Si va spun cu toata dragostea frati crestini: cine nu poate intelege Inceputul Scripturii(Geneza) nu va intelege nici mai departe.

Eram schiop de ambele picioare: nici credinta, nici stiinta.

Credinta mea era oarba, pentru ca nu intelegeam Biblia si nici nu credeam Geneza asa cum este scrisa, cat nici alte versete sau captiole din cuprinsul Bibliei considerandu-le doar figuri de stil fara fundament stiintific.

Iar mintea mea era neputincioasa pentru ca incercam sa argumentez, sa dau sens si logica mincinilor pseudostiintifice. Trebuia mereu sa caut noi si noi teorii, care sa explice lacunele si paradoxurile din actualele teorii si practic incercam sa construiesc ceva stabil din frunze-n vant.

Si am tinut-o tot asa pana in pandemie, o perioada stranie care m-a pus pe ganduri in multe privinte. Ideea e ca fiind nevaccinat, vreo 2 ani de zile nu am putut sa am un serviciu stabil. Asa ca avand atat de mult timp la dispozitie citeam si ma documentam despre orice. Nici nu mai stiu cum am dat iar peste tema "Pamantul Plat", dar am zis in sinea mea:

"Oare ce au oamenii astia in cap?

Ce i-a condus la o astfel de ipoteza absurda?

Hai sa termin rapid cu asta!"

Prima data am vrut sa vad o prezentate generala, ca sa am o privire de ansamblu a "fenomenului". Astfel ca am cautat ceva cuprinzator, dar care sa prezinte lucrurile punctual. Cred ca primul clip pe care l-am urmarit a fost a lui Eric Dubai, ceva cu "200 de dovezi ca Pamantul e plat". Titlul imi transmitea ca ar fi genul de prezentare pe care o cautam.

Asa ca m-am instalat confortabil si am inceput vizualizarea. Spre surprinderea mea nu aveam de-a face cu un semidoct, vreun strain de scoala sau vreun om cu deficiente cognitive. Tot ce prezenta era de bun simt, avea sens si logica.

Asa ca am inceput sa le iau pe rand in ideea de a le combate. DAR ONEST CU MINE INSUMI si folosindu-ma de propria ratiune si logica. Nu am mers pe ideea ca tot ce am invatat la scoala e adevarul suprem, ci dimpotriva am pus subiectele in balanta si le-am analizat cu sinceritate intelectuala.

Surpriza a fost ca nu am putut demonta nici un argument prezentat. Am facut mici experimente cu umbre si lumini(raportat la eclipse) si am realizat ca ceea ce sustine narativul oficial este imposibil de realizat practic. Am calculat distantele la care curbura ar trebui sa ascunda obiectele si am pus in balanta cu fenomenele optice, repspectiv efectele de perspectiva, apoi subiecte usoare despre suprafata plana a apei(oriunde o masori), divergenta razelor solare si multe altele.

Narativele oficiale devenau ca un "om de paie" zvanturat de vant, efectiv se destrama totul!

Procesul asta de preocupare intensa a mea a durat cam 6-7 luni de zile.

Nici un alt subiect stiintific nu a avut un impact mai mare asupra mea. Eram efectiv coplesit.

Am trecut printr-o tranzitie de stari...

la inceput socat, revoltat, apoi dezgustat, resemnat si surprinzator impacat.

La un moment am dobandit un sentiment de pace si stabilitate. Apoi am reflectat din nou asupra Genezei.

In sfarsit am inteles Geneza!

Am fost atat de bucuros incat nici nu as putea sa va explic in cuvinte.

Apoi surpriza, multe versete si evenimente din Biblie au inceput sa aiba sens, o logica unitara. Am realizat cate lucruri le-am inteles gresit si cat de sublima este aceasta culegere de carti: Biblia! Cat de desavarsit este Adevarul, ce pace si ce libertate iti confera! Cat de stabil si sigur este totul, inclusiv viitorul!

Apoi am inteles cat de magnifica si de mare este Creatia si ca tot Universul nostru vizibil si toate stelele de sus sunt doar o parte din "podeaua" Imparatiei Cerurilor a carei dimensiune si complexitatea mintea omului nu o pate cuprinde.

Am inteles ca infinitul este obiectul de lucru al Creatorului atat in complexitatea Creatiei, in profunzimea ei dar si in magnitudinea ei.

Nu vreau sa ma mai lungesc in postarea aceasta. Va rog doar atat:

�Fiti sinceri si curiosi!

Nu fiti ignoranti cu privire la ce poate fi adevarat.

"Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun." ( 1 Tesaloniceni 5:21)

SERGHIANISMUL MODERN

Preluat de pe:

https://asociatiareligioasadreptslavitoare.ro/serghianismul-modern/

Este esențial să fie clar: Serghie NU a fost păgân, NU a fost din afara Bisericii, ci din interiorul ei.
Este vorba de Serghie (Stragorodski),
născut în Imperiul Rus, cleric al Bisericii Ortodoxe Ruse, ajuns mitropolit, iar mai târziu Patriarh al Moscovei (†1944).
Ce a făcut Serghie
În anul 1927, Serghie a emis celebra „Declarație de loialitate” față de regimul bolșevic ateu, prin care:
a declarat că bucuriile și suferințele statului sovietic sunt și ale Bisericii.
A pus Biserica sub controlul direct al puterii atee,
a cerut supunere necondiționată față de stat,
a legitimat persecuția împotriva episcopilor și preoților mărturisitori.
Cum persecuta pe creștini???
Nu personal cu mâna lui, ci prin mecanism bisericesc subordonat statului:
Episcopii care refuzau compromisurile erau caterisiți,
preoții mărturisitori erau denunțați, arestați, trimiși în Gulag.
credincioșii care nu acceptau linia oficială erau scoși din Biserică.Asa s-a creat o „biserică oficială”, obedientă, și o Biserică a Catacombelor, prigonită.
Aceasta(biserica oficiala )a fost numită pe drept „serghianism” –
adică supunerea Bisericii față de puterea lumească în detrimentul Adevărului.De aceea, în conștiința ortodoxă, Serghie a devenit simbolul trădării din interior, nu al prigoanei păgâne.

• Foarte important:
  Serghie nu a negat dogmele explicit, ci a sacrificat mărturisirea pentru „supraviețuire” și „pace”.
  Exact aici este legătura cu ecumenismul de astăzi.

Mustrare și Mărturisire
I. Cine a fost Serghie – (prigonitorul din afară)
Fraților!
Serghie nu a fost un teolog rătăcit, ci un prigonitor declarat al Bisericii. Vorbim de Serghie, reprezentant al puterii lumești (în tradiția patristică și omiletică, tipologia prigonitorului), simbol al statului care a încercat să supună Biserica intereselor politice.
Serghie nu a discutat dogme.
Nu a relativizat adevărul.
El a făcut ceva mult mai brutal:
a cerut supunere totală față de puterea lumească, iar pe cei care nu s-au supus i-a prigonit:
episcopi exilați,
preoți caterisiți pe nedrept,
creștini întemnițați,
mărturisitori bătuți și uciși.
Prigoana lui era vizibilă și știai clar cine este dușmanul.
Creștinul alegea limpede:
Hristos sau viața aceasta.
De aceea, din acele vremuri s-au născut mucenicii.
II. Prigoana de astăzi – mai rea decât cea a lui Serghie:

Astăzi însă, fraților, nu mai suntem prigoniți cu lanțuri, ci cu formule ambigue.
Nu cu sabia, ci cu documente sinodale mincinoase⚠️⚠️⚠️
Sfântul Ioan Gură de Aur spune răspicat:
„Nu mă tem de vrăjmașii Bisericii, ci de cei dinlăuntru, care poartă masca evlaviei.”
Serghie persecuta trupul dar ecumenismul pervertește sufletul.Serghie scotea creștinul din societate însă Ecumenismul scoate Adevărul din Biserică.De aceea spunem fără exagerare:
Ecumenismul este mai periculos decât prigoana clasică.
III. Ce spun Sfintele Canoane și Sinoadele???
Biserica nu a fost lăsată fără apărare.Sfinții Părinți au vorbit clar, nu diplomatic.

• Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare:
  „Erezia este despărțire de Biserică în cele ale credinței.”
  Nu „diferență de opinie”.
  Nu „tradiție diferită”.
  Despărțire de Adevăr!!!
• Canonul 45 Apostolic:
  „Episcopul sau preotul care se roagă împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le permite acestora să slujească ca clerici, să se caterisească.”
  Nu spune „dialog”.
  Nu spune „rugăciune comună simbolică”.
  Spune limpede: afurisire și caterisire.
• Canonul 10 Apostolic:
  „Dacă cineva se roagă, chiar și în casă, cu cel afurisit, să se afurisească.”
  Cum poate fi justificată „rugăciunea ecumenică”, când canoanele o opresc frontal?
• Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes)
  „Nimănui nu-i este îngăduit să aducă, să scrie sau să compună altă credință.”
  Nu este voie să „reinterpretăm” Eclesiologia.
  Nu este voie să „extindem” noțiunea de Biserică.
• Sinodul din Creta (2016) – unde este ruptura.
  Acum să vorbim lămurit, așa încât să puteți înțelege. ( Recunoașterea ereziilor ca „biserici”).
  Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” folosește expresia:
  „alte biserici și confesiuni creștine”
  Aceasta este cea mai gravă problemă.
  De ce?
  Pentru că:
  -există o singură Biserică,
  -ereziile nu sunt biserici,
  -Sfinții Părinți le numesc rătăciri.Sfântul Marcu al Efesului spune clar că :
  „Nu există unirea Bisericii cu erezia.”
  A spune că există „biserici” în afara Bisericii este: erezie eclesiologică.
  Lipsa condamnării explicite a ecumenismului:
  -Niciun canon.
  -Nicio anatemă.
  -Nicio delimitare clară.
  Sfântul Vasile cel Mare avertizează:
  „Tăcerea în vreme de erezie este lepădare de Hristos.”
  Un sinod care nu condamnă rătăcirea, ci o legitimează prin limbaj, nu este sinod patristic, ci administrativ.
  Încălcarea principiului sobornicității reale
  Mai multe Biserici locale nu au participat.Totuși, hotărârile au fost prezentate ca fiind „panortodoxe”.
  Sfântul Teodor Studitul spune:
  „Cele privitoare la credință nu se hotărăsc prin constrângere sau absență.”
  Introducerea „unității în diversitate”
  Aceasta nu este o expresie patristică, ci una protestantă.
  Ortodoxia nu cunoaște:
  „adevăr parțial”,
  „har fragmentat”,
  „unitate fără identitate dogmatică”. Concluzia este aceasta fraților,căci dacă acest Serghie a fost prigonitor pe față!
  Ecumenismul este un fel de Serghie cu zâmbet.
  Serghie te băga în temniță.
  Ecumenismul însă te scoate din Adevăr fără să simți.
  De aceea spunem cu Sfântul Atanasie cel Mare:
  „Ei au bisericile, noi avem credința apostolică.”Mai bine o Biserică mică și prigonită,
  decât una mare și compromisă.
  „Stați deci și țineți predaniile!” (2 Tes. 2,15)
  Amin.
  Autor: Pr Bogdan Alexandru Urse ,slujitor al parohiei Sfânta Elisabeta -Buzău.

Bagi in puscarie si mai tarziu ..... tot tu ai declari sfinti - 1 -

 Preluat de pe:

https://www.facebook.com/photo?fbid=945648301786212&set=pb.100090231536885.-2207520000

Episcopul supranumit „Apostolul Tinerilor”, care a ales să moară de foame la Sighet, cedând bucata sa de pâine preoților mai bătrâni.

Despre cine este vorba: Ioan Suciu. Un episcop greco-catolic de o inteligență sclipitoare și un carismă uriașă. Era adorat de zeci de mii de tineri din Transilvania. Când regimul comunist a decis scoaterea în afara legii a Bisericii sale, i s-a oferit o funcție înaltă, recunoaștere și o viață de lux, cu o singură condiție: să semneze trecerea la biserica aservită statului. A refuzat și a semnat propria sa condamnare la moarte.

Să fii o minte strălucită, un om cu studii la Roma, și să fii aruncat în cel mai mizerabil lagăr de exterminare al elitelor – închisoarea de la Sighet – este un șoc care te poate paraliza. Dar Episcopul Ioan Suciu nu a lăsat teroarea să îi atingă inima. În loc să se plângă de frig sau de foamea care îi devora stomacul, s-a transformat în slujitorul colegilor săi de celulă.

Povestea din culise, pe larg:

La Sighet, foamea era o armă de ucidere lentă. Rațiile erau infime: o zeamă transparentă cu câteva boabe de arpacaș și o felie subțire de pâine mucegăită. Ioan Suciu, deși relativ tânăr, a început să slăbească vertiginos, ajungând un schelet ambulant. De ce? Pentru că, pe ascuns, el își rupea propria fărâmă de pâine și o dădea preoților și episcopilor mai bătrâni, care nu mai rezistau fizic.

Când gardienii îl pedepseau pe el sau pe colegii săi, obligându-i să curețe podelele pline de mizerie ale pușcăriei cu mâinile goale, Suciu se așeza în genunchi pe cimentul ud și o făcea el în locul celor vârstnici, zâmbind.

Comuniștii au văzut că nu îl pot înfrânge psihic, așa că i-au tăiat și mai mult rația de hrană. A ajuns să nu se mai poată ridica din pat din cauza lipsei acute de calorii. Cu toate acestea, în nopțile de iarnă, vocea lui slabă se auzea în celulă predicând despre iubire și iertare, niciodată despre răzbunare.

În vara anului 1953, stomacul său a cedat definitiv. Fără asistență medicală, înconjurat de colegii de detenție care plângeau tăcut, Episcopul Ioan Suciu a murit pur și simplu de inaniție. Trupul său a fost aruncat, în miez de noapte, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor de la marginea Sighetului, un loc peste care astăzi crește iarba, ascunzând osemintele unui sfânt.

Morala: Adevărata putere a unui lider nu se măsoară în numărul oamenilor care îl aplaudă, ci în bucățile de pâine pe care le cedează din propria foame. Ioan Suciu a dovedit că un om poate muri fizic de inaniție, fiind în același timp cel mai hrănit spiritual om de pe pământ.

Balene CONSTIPATE ?

      Nu stiu cu ce sa incep! Parca asi bat joc de noi sau CHIAR asi bat joc de noi. Cred ca a doua varianta este pe ordinea lor de zi. 

Pe 3 ianuarie anul curent, SUA a atacat Venezuela. Nu stim noi ce trafic URIAS faceau cei din Venezuela si a venit UNCHIUL Sam sa ELIBEREZE poporul de sub asuprire si tiranie. Aia MARI care acopera trafic de persoane precum cazul Epstein, vin in numele DEMOCRATIEI ca sa elibereze popoarele de sub tiranie. 

   Dar nu despre asta vreau sa scriu astazi ci despre zacamintele URIASE de petrol din Venezuela. Stim cu totii ca acesta a fost motivul interventiei in aceasta tara iar eliberarea poporului a fost doar un PRETEXT ca si celelalte PRETEXTE care au declansat si ultimile doua razboaie mondiale. 

   Ma intorc la PETROL caci despre el este vorba in aceste randuri. Am fost invatati la scoala ca petrolul este rezultatul descompunerii animalelor preistorice care au trait in marile si oceanele PLANetei(ati observat ca stiristii nu mai folosesc termenul de glob?). Cand tot stiristii ne vorbeau ca americanii au invadat Venezuela pentru PETROLUL ce zace sub pamantul lor, ne'au spus ca acest petrol este unul mai GREU. Va fi mai greu de prelucrat dar este tot PETROL. Acum sa ne intoarcem la ce ne invata OFICIAL scolile de stat si nu numai. Daca tot petrolul provine din descompunerea animalelor preistorice, cum se face ca in unele zone aceste resturi dau o alta compozitie. Oare animalele preistorice ce au trait in zona Venezuelei erau cumva CONSTIPATE ? 😂 Ce a determinat ca lesurile acestor animale sa de'a un petrol GREU! Constipatia ! Sa nu mai amintim ca tot potrivit informatiilor ce ni se vara in cap in scoli, aceste straturi unde se spune ca a fost era cretacica si celelalte NU se afla la MII de metri adancime. Astazi se extrage petrol si de la 15 000 de metri adacime; ori ei ne invata ca acele straturi ale erelor geologice sunt la cateva zeci de metri adancime. Prea da cu virgula aici.

Pana cand ne vor explica cum este cu aceste BALENE constipate, ne uitam cum unii ce se autointituleaza ELIBERATORI distrug o lume intreaga in numele DEMONOcratiei.

 

Nu crezi in ce VEZI ci in IDEILE din cap

  

         Marti seara dupa ce am ajuns acasa de la munca, in timp ce serveam cina, am deschis televizorul sa vad ce stiri mai sunt. Nu cred ca e nevoie sa citez postul tv dar va ve'ti da seama cand o sa mentionez numele invitatului. Este vorba despre Generalul Cristian Barbu care analiza o racheta iraniana de ultima generatie care are o raza de actiune de 4000 de kilometri. Printre altele, domnul General mentiona ca o astfel de racheta in traiectoria ei, la apogeu, atinge inaltimea de 1200 de kilometri dupa care urmeaza panta de coborare. Aceasta racheta(si cele asemenea ei) a fost interceptata in zona de 300-400 kilometri altitudine si distrusa. 

   Cand am auzit aceasta, am zambit in sinea mea si am inceput sa'mi imaginez cam ce unde de soc se propaga in spatiul inconjurator in momentul in care are loc interceptarea. Ce este mai curios este ca in acea zona unde are loc interceptarea se afla majoritatea SATELITILOR. Ma gandesc si acum cand scriu ca americanii cand intercepteaza rachetele inamice au in calcul evitarea acestor sateliti tinand cont ca cei mai multi sunt ai lor si nu cred ca si'ar permite sa piarda aceste BIJUTERII ! Sigur, rachetele lor sunt asa INTELIGENTE incat fac slalom in SPATIU printre SATELITI deoarece stim ca acolo sus e un trafic INFERNAL de astfel de JUCARII. Faceti o mica cautare pe net si veti vedea ca sunt peste 20 000 de JUCARII in spatiu.

   Sa ai explozii in spatiu in zona unde zboara mii de sateliti cu viteze ametitoare si totul sa fie asa de perfect incat nici una din aceste JUCARII sa nu fie perturbata  sau atinsa este ceva STIINTIFICO FANTASTIC. 

   Am inebunit cu totii! Nu mai credem ce vedem cu ochii ci ceea ce STIINTA ne'a PLANTAT in cap!

Haina trebuie pusa la locul ei ...... in cuier

 

        Corpul este o haina ! Nu trebuie sa facem totul pentru o haina subtire. Atat de subtire este ca te vezi prin ea; ca o camasa de panza topita. Suntem doar 3% corp, trup. De ce sa facem atatea pentru o haina? Ea trebuie pusa la locul ei, in cuier. De ce trebuie sa o scoatem tot timpul in fata? De ce sa aratam tot timpul o masca? De ce o impopotionam cu tot felul de brizbrizuri? Oare pentru a ascunde haul din noi si de frica intoarcem capul si impopotionam carcasa?!

   Imi amintesc de o relatare a parintelui Octavian Blaga despre o doctorita stomatolog din Canada care ajunsese sa cunoasca toata faima iar acum la 40 si ceva de ani era in spital bolnava de cancer. Si se tot intreba: De ce? Pentru ce toate acestea? Pentru ce am luptat de mica ca sa fiu mereu prima asa cum ma indemna mereu tata? Pentru ASTA? 

   Pentru acest 3% facem toate acestea si rasplata este fatalitatea. 

De ce nu vrem sa fim cu Dumnezeu, sa'L lasam pe EL sa ne poarte si sa ne calauzeasca? Pentru ca nu avem credinta! Pentru ca vrem sa controlam noi totul. In ultima instanta descoperim ca de fapt nu am controlat NIMIC si FARA EL am ajuns in pragul mortii.