Ca la un ''pocnit din degete''

 

      Ziua de  luni, 5 aprilie 2021, a fost o zi cu soare dar in acelasi timp a suflat si vantul astfel ca in cabina masinii te incalzeai deoarece se incingea tabla de la soare iar cand ieseai afara transpiratia se racea pe spate de la vantul care sufla; am tinut'o asa toata ziua si am simtit ca am racit.

   De a doua zi am avut frisoane dar stiti cum este la munca; mort copt mergi inainte. Aveam dureri de la mijloc in jos de parca am fost fragezit cu o nuelusa pe fiecare milimetru de piele si cane; ma dureau inclusiv incheieturile coapselor si genunchii. 

   Am asteptat sa termin si ziua de miercuri si m'am odihnit putin; joi, vineri si sambata am mai iesit cateva ore la amiaza la terenul cu vie si am mai trebaluit mai mult ptr a nu sta in pat toata ziua. 

   Toata lumea stie ca durerea se acutizaza seara; in toate aceste zile nu am luat nimic asteptand ca al meu corp sa lucreze el la vindecare si mai ales a contribuit la aceasta decizie felul meu de a fi; nu'mi place vaicareala si nici sa ma indop cu de toate. Am o gluma pe care o stiu din copilarie: ''...daca esti racit si iei medicamente iti trece dupa sapte zile iar daca nu iei nimic iti trece dupa o saptamana''. Cert este ca nici sotia nu stia cat sufar doar vedea ca am stat mai mult dimineata in pat in aceste zile.

   Noaptea de duminica 11 aprilie a fost ce'a mai crunta; nu am putut sa dorm de durere; pe fiecare parte pe care ma intorceam aveam dureri; ma dureau si oasele. Luni la prima ora am plecat la munca si pe drum am recunoscut fata de sotia mea ca nu am dormit si ca ma doare totul de la mijloc in jos. Am convenit sa ajungem la Barlad cu masina plina cu marfa si apoi sa caut ceva ptr durere.

   Orele au trecut si am ajuns sa intru efectiv in oras(dupa ce am descarcat o mare parte din marfa in en-gros) la 13,30. Devenisem irascibil intre timp; la plecarea din en-gros am strigat sotiei ca: ''nu mai pot''.

   Cei din zona stiu cum vii dinspre Tecuci, treci de en-gros si intri in Barlad; parca acea rabufnire ar fi ajuns la urechile lui Hristos; practic a fost ca si cum cineva a apasat un comutator; parca cineva a pocnit din degete si ............GATA! Cat ai de mers din en-gros pana sa intri efectiv in Barlad? Trei patru minute tinand cont de trafic, de capacitatea dubitei si ca era incarcata!

   Nu'mi venea sa cred! Starea de spirit s'a schimbat brusc; ma gandeam ca sotia crede ca joc un teatru ieftin; ca totul este o prefacatorie. Toata noaptea de duminica am rugat pe Hristos sa ma ajute; asa cum am putut zvarcolindu'ma prin pat; am implorat si ajutorul Sfintei Fecioare, Mama lui Dumnezeu! Dar ajutorul a venit cand nu m'am asteptat dar a fost cu atat mai evident; probabil noaptea as fi adormit imediat de oboseala si nu as fi constientizat asa cum am facut'o luni la amiaza.

   Mi'am adus aminte de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: ''....nu va cuprins incercare care sa fie peste puterile voastre; caci odata cu incercarea Dumnezeu a pregatit si izbavirea din ea''. Tot atunci mintea mea si'a amintit de un articol citit de sotia mea in Formul AS care reda o intamplare de vindecare minunata traita de o femeie care era singura cu doi copii si acum bolnava de cancer; la un moment dat femeia care aproape nu se mai putea cobora din pat de durere striga la Hristos: ''Gata Doamne! Ajunge! Ori ma iei, ori ma lasi''. Din acea zi femeia a inceput sa se simta mai bine!

   Am cumparat ceva de durere de la farmacie ptr ca asa ne'a fost intelegerea, am luat in acea seara singura pastila tot ptr ca asa fusese intelegerea si .......GATA TOT!

   Am vrut sa impartasesc aceasta experienta si stiu ca sunt si altii care simt degetul lui Hristos in viata lor de zi cu zi. ''Taina regelui se cade sa o pastrezi iar lucrurile lui Dumnezeu sa le vestesti'' spune Sfanta Scriptura!

      Lui Hristos sa'i aducem SLAVA, CINSTE SI INCHINACIUNE, in vecii vecilor! Amin!