Preluat de pe pagina de facebook a lui Radu T.Ioanu
https://www.facebook.com/profile.php?id=100090141965811&locale=ro_RO
"Pentru voi toți, cei care vă puneți întrebări despre faptul că trăim sau nu pe un Pământ rotund sau sferic, vreau să vă arăt ca eu ca toți ceilalți am fost sferist și am fost unul care chiar eram până în pânzele albe convins că știința este una adevărată. La mine, după două facultăți în domeniu mi-a fost foarte greu să cred că totul este o mare înșelătorie. Dar am stat un timp în zona "gri", nu am dat dreptate nici uneia din tabere, apoi prin deducție logică am cercetat toate argumentele pământului plat și surpriza mare era, că nici unul din argumente nu pute fi combătut. Cel mai tare argument al pamântului plat este demonstrația construirii unor modele asemănătoare cu modelul real în care crede fiecare. Atunci am realizat că pământul plat, poate fi creat foarte ușor. În schimb pământul sferă, nu poate fi creat sub nici o formă. Aduc aici chiar și argumentele cu care acesta nu ar putea fi creat.
Să luăm de exemplu apa, care nu se curbează după cum dorește pseudo-știința să ne arate. Nici o lege a fizicii, nu ne poate confirma lucrul ăsta. Poate doar prin magie sau prin anumite fenomene de scurtă durată, cum ar fi valurile, sau picăturile. Dar deja vorbim de termeni exteriori care produc efecte la scară mică și sunt incontrolabile, dar la scară mare, nimic nu poate să controleze milioanele de tone de apă.
Al doilea aspect, cum poți plasa un obiect pe o orbită, atât de perfect încât să-i creezi climatul perfect pentru a dezvolta viața, creând practic extreme care țin de câteva mii de km. Adică la poli îngheț extrem, iar cu câteva mii de km, climă ecuatorială!!?
Cum poți plasa pe orbită un satelit natural, care îți arată doar o singură față, spunând că de-a lungul timpului acesta și-a uniformizat rotația până a ajuns să se sincronizeze peefect cu rotația actuală, încât să-și arate o singură față tot timpul. Tot o întâmplare este?
Dar trec și mai departe și spun, cum este posibil ca într-un univers care are temperatura de 0 absolut, să fie plasat un obiect (pământul sferic), care primește căldură și lumină de la un soare aflat la 150 milioane de km, dar la o diferență de câteva mii de km există îngheț extrem, de parcă după parcurgerea celor 150 de milioane de km, ar mai conta diferența de longitudine a așa-zisului glob.
Cum poate o planetă să fie plasată între opt planete, care nici una nu a avut șansa pământului. Ba din contră, Pământul are șansa de a avea pe 70% din suprafață apă, care s-ar afla și in cantități enorme în subsol. Oare ce fenomen de comete cisternă a alimentat pământul?
Dar sa gândim logic, cum ar fi posibil ca o planetă care nu are un scut fizic definit, să-și păstreze atmosfera și toate părțile mobile, cum ar fi apa și tot ce mișcă pe acest pământ, să nu fie absorbite de vidul extrem???
Cum este posibil ca evoluția aceasta să creeze doar pe pământ viață și pe celelalte planete, nu? Știind că pe pământ există și ființe anaerobe și chiar vietăți care trăiesc în condiții extreme, dar știința are ca scuză că încă nu am ajuns să le cercetăm.
Cum este posibil ca toate aceste constelații pe care noi le observăm pe timpul nopții, să nu se fi mișcat din locul lor nici măcar un milimetru??? Aceste fiind observate, chiar și de către străbunii noștrii. Nimic în universul acesta nu este fix, iar dacă știința vine cu ipoteza că acestea și-au uniformizat mersul, câte uniformizari trebuie să fie ca miliardele de stele care alcătuiesc galaxia să meargă perfect. Gândiți-vă că există legi ale fizicii care spun clar că obiectele mai mici sunt atrase de obiectele mai mari, făcând ca această hartă a cerului să se modifice permanent. Doar știința știe aceste lucruri, noi nu le-am văzut niciodată și nici inaintasii noștri când au construit piramidele după constelația Orion. De aceea cerul nu este că o pânză pictata, ale cărui constelații să fie fixe. Fiecare stea reprezentată în constelațiile cerului, nu este ceea ce pare a fi, iar combinația care formează aceste constelații este percepută de ochiul uman că fiind un desen, dar realitatea este că fiecare stea este în concepția științei la miliarde de km și acestea se mișcă continuu, ceea ce ar degenera aceste constelații pe care noi le privim de mii de ani pe bolta cerească. Închipuiți-vă că stelele care formează aceste constelații sunt pomii unei păduri, iar pământul am fi noi care ne mișcăm printre acești pomi ( stele), iar după mii de ani in care noi și aceste stele se mișcă continuu, când ne oprim, vedem aceiași imagine că și când am fi stat pe loc Gândiți-vă că aceste stele care alcătuiesc aceste constelații sunt privite de înaintașii noștrii de mii de ani. Pe seama acestora s-au făcut horoscoape și nici măcar una dintre acestea nu s-a mișcat din locul ei.
Nu am văzut steaua Polaris mutându-se de pe axa sa centrală, cu toate ca pământul face înclinație pe axă. Cu toate explicațiile științei că miliardele de km ar fi de vină, eu, un om care cred ca sunt cerebral, nu ma încumet să cred aceste gogomănii Cu toate că știința a găsit scuze pentru fiecare lucru, dar nu a putut explica cum singurul zbor în care au aterizat oameni pe lună s-a făcut cu tehnologia televizoarelor pe lămpi, iar acum cu microchipuri și tehnologie miniaturizata nu mai putem face acest lucru.
Cum este posibil ca toate navetele/rachetele NASA să zboare oblic, în loc să profite de economia de carburant pentru ajunge cât mai repede în spațiu, ele au un zbor arcuit. Asta arată că aceste modele, nu doresc să ajungă în spațiu, ci doar dau impresia acestui lucru.
Ar mai fi de spus, o grămadă de lucruri, dar poate le voi dezvolta în comentarii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu