joi, 31 iulie 2014

Cainta sau ... CREDINTA




          Zilele trecute mi'a cazut in mana revista ''Asul verde'' si cum o rasfoiam am vazut un articol intitulat: ''Rugaciunea de vindecare este cainta''. 
   Nu am depus efortul de a lectura articolul pentru ca nu sunt de acord cu abordarea  autorului. Amintesc ca semnatarul articolului este un membru al tagmei clericale. Nu ca as avea ceva cu tagma clericala dar consider ca abordarea este gresita.
   Pentru majoritatea oamenilor cainata sau pocainta este sinonima cu tanguirea, cu jelirea si cu varsarea lacrimilor. Nu cred intr'o divinitate care sa aibe nevoie de bocetele sau lacrimile cuiva. Nu exista aceasta divinitate asa cum nu cred ca exista parinti care sa aibe satisfactie cand copii lor se tanguiesc, jelesc sau varsa lacrimi. Cred ca exact contrariul este adevarat. Hristos spune clar: ''Imparatia lui Dumnezeu este pace si BUCURIE in duhul sfant'' si nicidecum tanguire, lacrimi si jelire.
   De fiecare data cand cineva venea la Hristos sa'l vindece, Fiul Omului intreba: crezi tu ca pot sa fac aceasta? sau : dupa credinta ta fie tie.
   De aceea cred ca rugaciunea de vindecare este CREDINTA si nicidecum ... cainta. Credinta ca sunt deja vindecat si nicidecum cainta ca ... o sa ma vindec.

               ''Nimic nu este cu neputinta celui care ... CREDE''.

Cu respect, 
Sergiu-Silvan.