joi, 30 decembrie 2021

Sfântul Spiridon al Trimitundei a aratat înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor

 Preluat de pe:

https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2021/12/30/sfantul-spiridon-al-trimitundei-a-aratat-intelegere-fata-de-slabiciunile-oamenilor/comment-page-1/?unapproved=10960&moderation-hash=754255560a692d5971763dc98f77be26#comment-10960


Sfântul Spiridon al Trimitundei a aratat înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor

Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blânzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?

Sfântul Spiridon a vândut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfântul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfântul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mânând negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfântul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, până când s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămână nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfântul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: „Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei?”. Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.

Altă dată în staulele de oi ale Sfântului Spiridon au năvălit nişte tâlhari. După ce au apucat câte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcându-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzându-i pe tâlhari, i-a certat cu blândeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi câştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tâlhărit. Apoi a luat un berbece şi l-a dăruit tâlharilor, zicându-le: „Luaţi-l pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar!”.
Apoi, i-a slobozit cu pace.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 12 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

4 gânduri despre „Sfântul Spiridon al Trimitundei a aratat înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor”

  1. Aşa să spui şi tu: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!
    Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

    L-am rugat, într-o zi, să-mi sugereze o modalitate de rugăciune şi, dacă era posibil, să-mi destăinuie propriul lui mod de a se ruga. Răspunsul a venit prompt şi deplin:

    ‒ Dar ce crezi tu că este rugăciunea? Mâncarea care-ţi vine când faci comandă? Sau medicamentul ce se dă compensat, pe bază de reţetă? Eu ţi-am spus să ceri doar mântuirea sufletului, adică să devii moştenitor al Împărăţiei Cerurilor! Lasă-le pe toate celelalte în seama judecăţii lui Dumnezeu!
    Îţi amintesc iar vorbele Domnului: Cătaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă! Nu-ţi este de ajuns? Dacă nu-ţi e de ajuns sau nu te mulţumeşte pe deplin, limitează-te la rugăciunea minţii.

    Pentru mine, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! spune totul. Sau, oricum, spune mai mult decât spui tu. Ajunge să rosteşti aceste cuvinte cu credinţă şi ardoare şi, desigur, să-ţi închipui că, în clipa aceea, Însuşi Hristos Cel răstignit Se află înaintea ta. Şi, ascultă, când rosteşti rugăciunea, să te întorci cu mintea aici, la mine. Eu voi prinde gândul tău şi mă voi ruga, împreună cu tine, pentru tine. Aşa e cel mai bine şi aşa îţi recomand să procedezi.

    ‒ Da, Părinte, dar nu vă exprimaţi corect!

    ‒ Ba da, dar tu pricepi greşit! Şi ştii de ce? Fiindcă te desparţi pe tine însuţi de restul lumii, ceea ce nu e deloc corect. Cum ne iubim pe noi înşine, aşa trebuie să-l iubim şi pe aproapele. Eu iubesc lumea ca pe mine însumi. De aceea, nu văd de ce aş spune Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne! în loc de miluieşte-mă. Căci eu şi lumea suntem una.

    Aşa să spui şi tu: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!

    Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 373-374

    Apreciat de tine

  2. În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului

    Precum fără credință e cu neputință să ne mântuim, la fel și fără smerenie. Dar și credința și toate celelalte lucrări bune nu sunt de folos fără smerenie. Căci până și diavolii cred și se înfricoșează, mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat, dar nu le e de folos pentru că nu au smerenie. Omul care are smerenie are lucrări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul Proverbelor: În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului. În inima tulburată (a celui mândru), locuiește diavolul.

    Prorocul David, după ce din mândrie a căzut în cele două păcate de moarte, preacurvia și uciderea, și s-a pocăit, a plâns, a privegheat, a postit, nu a spus că a fost izbăvit de Domnul pentru că s-a pocăit, a plâns și a postit, ci a spus: M-am smerit și Domnul m-a izbăvit. Cine nu se smerește, nici nu se pocăiește. Cel mândru nu se pocăiește niciodată, dar și dacă se pocăiește, pocăința lui nu este reală, adevărată, sinceră, ci este mincinoasă. Dacă se roagă și postește sau face vreun bine, pe toate le face cu falsitate, cu prefăcătorie, ca și fariseii, ca să-l vadă ceilalți oameni…

    Deoarece smerenia este o virtute atât de mare și fără ea nu putem să ne mântuim, să aruncăm cu toții mândria cea diavolească și să dobândim dumnezeiasca smerenie, pe care înțeleptul Isaac Sirul o numește veșmânt dumnezeiesc, întrucât cu aceasta s-a îmbrăcat Unul-Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, coborând din Ceruri pe pământ pentru mântuirea noastră.

    Părintele Filotei Zervakos, Mărturisirea credinței ortodoxe, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 34

    Apreciat de tine

  3. Dumnezeu păstrează harul nu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoință

    Odată, după ce m-am luptat cu akedia în felul acesta, cinci-șase ore am stat în picioare, drept ca o lumânare. Dar se vede că aceasta l-a sălbăticit foarte tare pe satana.

    Deodată, în timp ce mă rugam, am auzit niște tânguiri, care semănau cu cele ale unei femei care plânge atunci când îi moare copilul. Când m-am întors, ce să văd? Un arap negru și înfricoșător stătea afară de chilia mea. Pentru o clipă m-am înfri­coșat, dar îndată Dumnezeu m-a ajutat să-mi revin și l-am întrebat: „Cine ești și ce treabă ai aici la această oră?”. Iar acela mi-a răspuns cu mânie: „Eu sunt demonul akediei. Plec, călugăre! Plec! M-ai ars! Nu o scot la capăt cu tine!”. Și zicând acestea, îndată s-a făcut nevăzut.

    Fiul meu, acestea ți le spun ca să înțelegi cu cine avem de-a face în călugărie și să iei măsurile nece­sare.

    – Gheronda, mărturisesc că mă minunez de aces­tea pe care le aud. Dar de unde să am eu o astfel de râvnă ca să stau cinci-șase ore la rugăciune ca o lumânare?

    – Ei, nu am spus să stai și tu cinci-șase ore. Însă nu te minuna, căci acesta nu este meritul nostru. Crede-mă că atunci când mă ajută harul, uit că stau în picioare. Iar harul nu-l păstrează Dumnezeu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoință. Măcar de aș fi și eu nerăspândit ca și tine! Ah, de ai ști cât te invidiez! Din păcate, îndatoririle administra­tive îmi răpesc cea mai mare parte a timpului. Ce bine ar fi dacă aș putea să stau și eu câteva ore retras, ca să se sature sufletul meu de rugăciune! Eu îi sfătuiesc pe călugării mei ca la începutul privegherii să stea în picioare cât pot de mult. Am pe câțiva care își fac privegherea la chilie stând aproape tot timpul numai în picioare. Alții, după ce obosesc, în loc să se așeze, îngenunchează puțin și apoi iarăși se ridică. Odată, un călugăr mi-a spus: „Gheronda, când stau în picioare obosesc. Dacă mă așez, moțăi. Atunci îngenunchez, dar peste puțin timp iarăși moțăi. Ce să fac?”. Acestuia i-am răspuns: „Există și un alt mod de a alunga moțăiala. Rostește rugăciunea cu voce tare, mergând. (…) Satana are alianță strânsă cu trupul. Când te vede că îl îndurerezi pe prietenul lui, nu poate îndura și de aceea pleacă”.

    Folosește și tu, fiul meu, toate aceste mijloace, iar Dumnezeu te va ajuta. Hai, mergi cu binecuvântarea lui Hristos și să treci din nou pe la mine ca să aflu ce pricopseală ai făcut.

    Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 224-225

    Apreciat de tine

  4. “Scriu tuturor celor care, ca şi mine, vor fi într-o nenorocire asemănătoare: staţi bărbăteşte şi nădăjduiţi cu tărie în Dumnezeu, şi vrăjmaşii nu vor rezista, pentru că Domnul i-a biruit pe ei. Prin harul lui Dumnezeu am cunoscut că Domnul poartă de grijă de noi cu milostivire şi nici o ru­găciune, nici un gând bun nu se pierd înaintea lui Dumne­zeu. (…)

    Domnul mi-a dat să înţeleg puterea acestor cuvinte. Şi când ţin mintea mea în iad, sufletul meu are odihnă, dar când uit de aceasta, atunci îmi vin gânduri care nu plac lui Dumnezeu“.

    “Omul cade în înşelare fie din lipsă de experienţă, fie din mândrie. Dacă e din lipsă de experienţă, Domnul ne va tămădui degrabă; dar dacă e din mândrie, atunci su­fletul va suferi multă vreme până când se va fi învăţat smerenia, şi abia atunci îl va tămădui Domnul. Cădem în amăgire când credem că suntem mai deştepţi şi mai experimentaţi decât alţii şi chiar decât duhovnicul nostru. Şi eu am gândit aşa din lipsă de experienţă şi am suferit pentru aceasta şi sunt foarte mulţumitor lui Dum­nezeu că prin aceasta m-a smerit şi m-a povăţuit şi nu m-a lipsit de mila Sa.
    Şi acum gândesc că, dacă nu te mărturiseşti duhovnicului, e cu neputinţă să scapi de înşelare, şi pentru aceasta s-a dat de la Domnul duhovnicilor pute­rea de a lega şi dezlega. Dacă vezi o lumină înăuntrul sau în afara ta, nu te încrede în ea, dacă împreună cu lumina nu simţi în tine zdro­bire [de inimă] pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele; dar nici nu te teme, ci smereşte-te şi lumina va pieri. Dacă vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis nu te încrede în aceasta, pentru că dacă este de la Dumnezeu, Domnul te va face să înţelegi aceasta. Dacă n-a cunoscut după gust pe Duhul Sfânt, sufletul nu poate înţelege de unde anume vine vedenia. Vrăjmaşul dă sufletului o anu­mită dulceaţă amestecată cu slavă deşartă şi după aceasta se recunoaşte înşelarea.“

    “Părinţii zic că dacă o vedenie e pricinuită de vrăjmaşul, sufletul simte tulburare. Dar numai sufletul smerit şi care nu se socoteşte pe sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frică la lucrarea vrăjmaşilor; iar omul mândru şi căzut în slava deşartă nu poate încerca nici frică, nici tulburare, fiindcă el vrea să aibă vedenii şi se socoteşte pe sine vred­nic de aceasta şi de aceea vrăjmaşul îl înşeală uşor. Lucrurile cereşti se cunosc prin Duhul Sfânt, iar cele pământeşti prin minte: dar cine vrea să cunoască pe Dum­nezeu cu mintea lui din ştiinţă, acela e în înşelare, pentru că Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfânt.“

    Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, pp. 179-180

    Apreciat de tine

    1. Minunat, minunat, minunat!
      Slava Tie Hristoase Dumnezeule pentru ”margaritarele” ce ni Le’ai lasat prin Sfintii Tai!
      Sarut mana doamna Gabriela!

duminică, 19 decembrie 2021

NOU !!! Mutația ADN-ului uman în anii Apocalipsei - Interviul Părintelui Elpidie din 03.12.2021

 Preluat de pe:

https://manastireasfantulapostolfilip.blogspot.com/2021/12/nou-mutatia-adn-ului-uman-in-anii.html?m=1&fbclid=IwAR3BvFDO3qyvLoXJlctARCyGha1uG-E8jsWjFxtzb1eZEgdRtKtODcmZesg

 Interviul Părintelui Elpidie către reporterul Stefanos Damianidis, la postul de radio FOCUS FM, din data de 03.12.2021

(Traducere: Mănăstirea Sfântul Apostol Filip – Adamclisi)

-Împreună cu mine, și este cu adevărat marea mea bucurie, și îi mulțumesc foarte mult, pentru că de fiecare dată răspunde la cererea ascultătorilor, pentru că nu este doar dorința mea... Mă bucur și eu să-l aud de fiecare dată, dar pentru că văd, cât de mult vreți să auziți cuvântul Părintelui Elpidie, de aceea comunic cu Sfinția sa și mereu, mereu, și îi mulțumesc foarte mult, părintele Elpidie răspunde pozitiv.

Părinte Elpidie, bună dimineața! Bun venit la FOCUS FM!

-Bună dimineața copilul meu ție, dar și tuturor dragilor ascultători.

-Ascultătorii vă iubesc atât de mult!

-Sper ca harul lui Dumnezeu să ne lumineze să înțelegem ceea ce până acum nu puteam înțelege.

-Ce nu putem să înțelegem, părinte Elpidie?

-Cea mai mare greșeală, copilul meu, știi care este? 

-Care este părinte?

-Să nu poți vedea greșeala. Aceasta este cea mai mare greșeală. De aceea iluminarea de la Dumnezeu este cel mai mare folos, pentru că odată cu ea descoperim greșeala și astfel putem alege dacă vrem să mergem bine sau greșit.

Tu ce crezi? Ești de acord?

-Absolut! Este o vorbă grozavă. Nu putem vedea greșeala. Da.

-Este un fapt dragă Stefane...

-Nu o vedem, sau ne-o ascund, părinte Elpidie? Adică avem o scuză?

-Cred că undeva nu avem nicio scuză, când avem informațiile și pliantele necesare, prospectul așa cum spunem, să înțelegem mecanismul tuturor evenimentelor.

-Așa.

-Este un fapt, dragă Stefane, că postul dvs de radio a funcţionat în ultima vreme ca o universitate deschisă. Oameni de știință remarcabili și renumiți, cu studii și analize bogate în profunzime, au reușit să ne ajute să înțelegem și să aprofundăm pe deplin întregul adevăr despre așa-numitele preparate terapeutice, care ar fi vaccinurile. Acest lucru am observat.

-Da.

-Adică cât de mult vindecă și cât de mortale sunt. Întreaga problemă, în tot acest timp am urmărit postul dumneavoastră, a fost interpretată, pot spune, perfect, referitor desigur, la latura specială a problemei, care este sănătatea umană. 

Desigur, nu poate interpreta cineva rational, violența inexplicabilă, șantajul insuportabil, cu care încearcă să le promoveze chiar și la copiii mici, în ciuda obiecțiilor multor medici, a multor oameni de sțiință de renume.

Multi mă întreabă:

„Până la urmă, părinte, care este cel mai profund sens a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru?” „Care este rolul și scopul final al acestor seruri, care sunt promovate violent de liderii mondiali?”

Aud asta în fiecare zi, de la cei care mă sună.

Așadar, dragul meu Stefane, aș vrea să repet pe scurt, dar și să adaug câteva lucruri care ne vor ajuta, să înțelegem pe plan spiritual, criticitatea evenimentelor.

-Vă rog.

-Voi avea ca bază vocea profetică a Sfintei Evanghelii în cartea Apocalipsei, dar și bogatele profeții despre anii din urmă, de la sfinții Bisericii noastre.

Cu toate acestea, introductiv, ar trebui să menționez și să reamintesc următoarele:

Cele trei structuri de bază care determină cursul normal al unei persoane sunt, după părerea mea: logica, emoțiile și sănătatea. Nu-i asa?

-Da corect.

Logica are de-a face cu mintea. Emoțiile sunt legate de inimă. Iar sănătatea are de-a face cu elementele celulare ale corpului nostru, în special cu sistemul imunitar. Dacă sistemul imunitar este afectat, persoana nu numai că nu mai trăiește bine, ci chiar moare.

-Adevărat!

-Nu mai trăiește corect, dar chiar poate să moară. Deci am putea spune că, cursul corect al acestor trei: mintea, rațiunea și sănătatea, asigură, într-un fel, fericirea vieții umane. Corect?

-Corect!

-Toate acestea sunt controlate de ADN-ul uman, așa cum l-a făcut Dumnezeu. Dar cel care ar reuși să intervină în ADN pentru a-l schimba, nu ar putea controla cu ușurință fiecare ființă umană? De aceea, ADN-ul uman este atât de important atât pentru Dumnezeu, cât și pentru diavol.

ADN-ul uman este făcut, după cum ne spune Sfânta Scriptură, de către Dumnezeul nostru Creator, astfel încât omul să poată funcționa cu harul și puterea Duhului Sfânt, care este Duhul Iubirii.

Ați văzut ce ați spus înainte să mă adăugați în direct?

-Da.

-Ați vorbit despre iubire.

-Da, într-adevăr.

-Iubirea, cu toate virtuțile ei subsidiare, precum bunătatea, compasiunea, politețea și multe altele, este calea spre fericire. Este calea ADN-ului divin, pe care Dumnezeu l-a pus în om. Este, repet, calea spre adevărata fericire!

Dar, după cum fiecare mecanism are broșura sa, care vorbește despre utilizarea lui fără probleme, astfel încât să nu fie distrus, ci să funcționeze impecabil, așa Dumnezeu ne-a dat propria Sa broșură divină, care este Sfânta Scriptură.

Bazat pe Evanghelie, ADN-ul uman poate funcționa corect, oferindu-i omului bucurie și fericire.

-Da. 

-Adică aplicarea Evangheliei, este cea care asigură bucurie și fericire. Și Dumnezeu ne-a dat această broșură, ca să știm ce să facem și cum să trăim cu iubire. Orice modificare sau mutație a acestui ADN ar provoca rezultate catastrofale, fatale, ca la orice mecanism. Când este manipulat incorect, nu are un efect devastator?

-În mod clar, sigur.

-Satana știe asta, copilul meu. Prin urmare, pentru a cuceri oamenii complet, a trebuit să intervină în ADN-ul uman și să-l schimbe. Adică să schimbe cele trei elemente de bază pe care le-am menționat mai sus: mintea, inima și corpul. Teribilele și mărețele invenții ale științei medicale îi oferă acum potențialul de a-l realiza prin propriii oameni de știință.

Acest lucru se întâmplă astăzi pe scară globală.

Se încearcă pe plan global, mutația ADN-ului uman, care este la fel de diferit pentru fiecare ființă umană, ca și amprenta sa.

Vaccinurile, care în viitor vor avea o formă diferită, ca scop principal, au acest scop.

-Ce vreți să spuneți prin formă diferită?

-Nu vor fi doar vaccinuri injectabile. Vor avea și alte forme, pentru înșelăciune!

Prin urmare, scopul lor principal va fi controlul ADN-ului uman.

Adică să intervină în minte, astfel încât cu intervențiile nanoparticulelor să controleze neuronii creierului.

Să intervină în acțiunile inimii, cu capacitatea de a-i schimba emoțiile.

Și în al treilea rând să intervină în sistemul imunitar, care determină și sănătatea, cu efectele lor asupra elementelor celulare.

Toate acestea, însă, au un punct slab, numit Suflarea lui Dumnezeu în ADN-ul uman.

Suflarea lui Dumnezeucopilul meu, este dragostea înnăscută pe care o avem cu toții. Satana vrea să o hipnotizeze cu frica, pentru a o suprima și a ne supune. Cu frica! Ați înteles?

- Absolut.

-Așa a făcut atunci Lucifer și, în parte, a reușit, cu niște îngeri în ceruri. Atunci ce a făcut? El i-a convins pe îngerii cărora le era conducătorul, în ceata sa, să se lepede de Duhul Sfânt al iubirii și să-i accepte propriul duh satanic, de aroganță. Și așa, cu încrederea arogantă pe care le-a dat-o, adică că puteau deveni dumnezei, îngerii au devenit demoni.

Vă dați seama că acum vrea să facă la fel cu oamenii?

Pentru ca oamenii să-l urmeze și să-i transforme în oameni-demoni, ca atunci când a transformat îngerii în demoni, așa și acum, oamenii transformați în oameni-demoni. Trebuie să suprime spiritul iubirii și să semene frică universală, frică eternă.

Acest lucru nu a reușit cu botnițele pe nas și pe gură și cu o perfectă stare de șantaj al tuturor guvernelor, de a impune vaccinarea obligatorie, chiar și bebelușilor?! Chiar și la bebeluși!

-Exact.

-Hei !?

- Exact, exact.

-Αsta ce înseamna? Criticitatea situației la nivel global, pentru că toți liderii spun exact aceleași lucruri. Diverși oameni de știință s-au transformat în medici și ne spun ce să facem. Nu-i așa?

-Da.

- Acum ce se întâmplă? Aș putea spune, dragă Stefane, că… mă auziți?

-Vă aud clar. Vă aud clar. Vreau doar să vă întreb ceva, care se întâmplă acum și încerc să-l găsesc, gata am găsit. Continuați părinte și vă voi pune apoi întrebarea mea.

-Da. Acum, ce ar trebuie să spunem..., nu mai avem altceva de spus, acum trebuie să spunem ceva anume: Cum să luptăm cu această stare sălbatică, pentru că este o stare sălbatică…

Democrația s-a transformat într-o dictatură. Și de fapt într-o nouă formă de dictatură, dictatură satanică!

-Spuneți-mi, vă rog, părinte Elpidie, pentru că acum sunt informat de prieteni ascultători din Cipru, cum că Papa, Papa Francisc este în Cipru. Și în momentul de față, acum când vorbim și nu știu dacă avem cu ajutorul tehnologiei și sunet dintr-o biserică ortodoxă, unde are loc o Liturghie comună, adică catolici și ortodocși slujesc împreună. Acum am fost informat despre asta. Putem să ascultăm puțin?

(Rugăciunile care se aud, sunt dintr-o biserică catolică din Cipru.)

-Ceea ce vedem este o slujbă? Ajutați-mă, că nu văd bine[se adresează controlului postului de radio]. Este într-o biserică ortodoxă sau într-o biserică catolică? Într-o biserică catolică. Și există preoți ortodocși acolo? Am înțeles.

Părinte Elpidie, Papa este în Cipru, și urmează să vină și în Grecia.

-Da, da.

-Ce înseamnă asta?

-Uitați, Papa și oricare Patriarh și oricare Arhiereu, au fost desemnați să fie conducători ai unor comunități, comunități creștine.

-Da.

-Cumva așa, au fost numite și cetele, pe care Dumnezeu le-a făcut zece. Vechiul Testament ne spune că au fost zece cete de îngeri. Ce a stabilit? Fiecare ceată să aibă un conducător.

-Da.

-Deci toți acești conducători... care a fost ținta și scopul lor? Să-și ajute îngerii, atunci în Cer, să-L iubească pe Dumnezeu mai mult și să fie mereu aproape de El, prin cele cinci virtuți esențiale ale iubirii, care sunt credința, devotamentul, încrederea, ascultarea și recunoștința.

Acum, când unul dintre ei, conducătorul cetei, Arhanghelul, le spune îngerilor săi: „Nu veți mai asculta de acum, de ceea ce ne spune Dumnezeu, dar veți asculta de ceea ce vă spun eu, pentru că eu sunt conducătorul vostru”, vedeți acest lucru corect ? Spuneți-mi?!

-Nu, evident!

-Deci dacă acești îngeri, în loc să asculte de ce spune Dumnezeu, ar asculta asta, adică opusul, pe care le-ar spune Arhanghelul lor, ar face bine?

-Nu ar face bine. Nu, nu ar fi corect.

-Exact. Nu ar face bine.

Ascultăm de Conducătorul și Creatorul nostru Dumnezeu și ascultăm de îngerii Săi, de Arhanghelii Săi, așa numiții generali ai Săi, atâta timp cât ei rămân sub ascultarea lui Dumnezeu și a poruncilor Sale.

Nu-i asa? Așa funcționează armata. Nu poate fiecare ofițer să-și facă de cap. Ci să-l ascultăm pe general, cel care este... șeful Statului Major, liderul armatei.

Ei bine, atunci, unii îngeri în loc să asculte de Dumnezeu, au ascultat de Lucifer și au devenit demoni.

Acum, îl întreb pe Papă. Dacă în calitate de conducător al unei cete, numită Ordinul Catolic, este conducătorul ordinului catolic, dacă l-a ascultat pe Dumnezeu spunând în Sfânta Scriptură, că Dumnezeu a făcut om: bărbat și femeie. Nu-i asa?

-Da.

-Păi, ați protestat vreodată tuturor acești lideri occidentali de ceea ce fac, că echivalează toate creaturile în așa fel încât să nu existe bărbat și femeie, nu-i așa? A spus asta vreodată?

-Niciodată.

-Nu a spus asta niciodată. Le-a spus tuturor acestor lideri, cu care are de-a face zilnic și interacționează între ei, că pedofilia și orice formă de anomalie, este un lucru greșit pentru Evanghelie? A spus asta vreodată?

-Nu am auzit să fi spus așa ceva. Nu.

-Ați auzit că în acest moment, în Finlanda și în alte țări, creștinii sunt acum acuzați, pentru că predicarea lor, care se bazează pe Evanghelie, este o predică de ură? Și este amenințată chiar studierea Evangheliei, ca fiind o carte a urii ?

-Am auzit, da.

-A protestat vreodată acest Papa?

A protestat vreodată împotriva unei astfel de violențe a sufletului, când acesta este pierdut din cauza greșelilor și a patimilor?

Dar, numai la ce se înverșunează? La lucruri inutile. Deci este el acum un lider, un adevărat conducător al unei Biserici?! Da sau nu?

El este conducătorul, cel care impune tuturor vaccinarea universală obligatorie, chiar și vaccinarea la Vatican ? Și el spune, da, fiecare ar trebui să aibă un număr, pentru că sistemul lui Satana se bazează pe acesta.

Să existe localizare. Peste tot să știe unde se află adeptul lui.

Este o bio-localizare, cu numărul pe care ni-l dau.

În al doilea rând, este coordonarea. Vor să ne coordoneze. Adică, pe scurt, să ne programeze.

Și la sfârșitul campaniei de vaccinare, al acestor preparate medicale, să aibă si biosincronizare. Adică să interacționeze cu tehnicile lor, tehnici mecanice, deoarece corpul uman devine un sistem funcțional care va interacționa cu inteligența artificială.

-Părinte Elpidie, de ce, din moment ce Papa are aceste defecte uriașe, l-am adus acum în Cipru și mâine va veni și în Grecia?

-Nu ați auzit: „Cel ce se aseamănă se adună”.

-„Cel ce se aseamănă se adună”.

-Adică în aceste momente, sunteți convins că mulți liderii ecleziastici care controlează în prezent Biserica Ortodoxă, sunt oameni ai duhului lui Dumnezeu?

-Din păcate nu sunt. Din păcate nu sunt. Nu.

-Deci, dacă în acest moment, sunt oameni ai lui Dumnezeu, tot ce spun ei este voia lui Dumnezeu? Conform Sfintei Scripturi?

Spuneți-mi, care până acum, conducător bisericesc, aici în Ortodoxia noastră, a ridicat capul, a ridicat mâna și a spus tuturor acestor străini: „Iertați-mă, domnilor, dar ceea ce spuneți nu are nicio legătură cu credința noastră, cu Sfânta noastră Scriptură, cu Evanghelia noastră”. A ridicat cineva?

-Nimeni nu a ridicat mâna către străini, ca să atenționeze. Nu.

-Și înseamnă că acești oameni conduc acum Biserica lui Hristos? Pun așa, niște întrebări simple…

-Deci, ne îndreptăm, am mai discutat în trecut, părinte Elpidie, ne îndreptăm către o pan-religie. Asta am înteles eu.

-Așadar, de ce ești surprins dacă astfel de lucruri se întâmplă și Papa vine să ne convingă și pe noi. „Vaccinați-vă cu toții. Luați cu toții un număr. Lasați-vă casele. „Să aveți comuniune cu toată lumea”. Adică acceptați toate religiile, ca pe un mod, ca pe o cale, care toate duc la același scop. Asta vom accepta noi, prin intermediul Papei? Când îl ascultăm pe Papa?

Nu v-am mai spus că, dacă Satana vrea să învingă, prin credință va câștiga, după ce îi va supune pe arhierei, îi va supune pe preoți, îi va supune pe monahi. Și chiar acum, nu se întâmplă asta? De ce te îndoiești de toate astea?

La urma urmei, însăși Sfânta Scriptură ne spune că în cele din urmăAntihrist îl va folosi pe Falsul Profet ca cel mai bun sfătuitor, ajutor și colaborator al său în lucrarea sa satanică, pe Falsul Profet.

-Bine spuneți! Spuneți bine!

-Copilul meu, ieri a sărbătorit Sfântul Porfirie.

-Da, ieri. A fost o mare sărbătoare ieri.

- Ei bine, m-am dus să salut un copil. Un mic copil. Are o mamă foarte bună. Sunt trei frați. Trei frați mici cu o mamă foarte bună și un tată foarte evlavios. Și îmi place să merg în această casă, pentru că simt că Dumnezeu este acolo. În această casă este Însuși Dumnezeu. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor. Au încredere în El și sunt foarte devotați iubirii lui Dumnezeu.

Așa că, în timp ce vorbeam cu copilul, păream foarte supărat de tot ceea ce se întâmplă. Auzisem că acum se pregătesc să administreze vaccinuri persoanelor de peste 60 de ani. Mă gândeam. De 60 de ani, de 60 de kile, sau de 60 de centimetri? Până la urmă îl vor administra și copiilor.

- Nu le da idei, părinte Elpidie. Nu le da idei!

-Deci, această femeia este o fiică de-a mea duhovnicească, m-a văzut trist pentru toate acestea și mi-a spus:

„Părinte al meu, eu văd toate aceste lucruri logice. Ai auzit ce mi-a spus: „Eu văd ca pe ceva logic, tot ce se întâmplă”.

Am rămas surprins și îi spun:

„De ce spui asta, copila mea?”

Si ce mi-a raspuns? „Pentru că în spatele toatei aceastei urâțenii și indecențe se află însuși Satana. Și știm ce vrea Satana să facă. Deci, Părinte de ce, te întrebi? 

-A spus bine femeia.

-Până la urmă, plecând după aceea, am spus: „Aceasta este soluţia, adevărul”.

Dacă nu înțelegem că în spatele acestor lideri satanici se află însuși Lucifer, nu putem înțelege de ce fac toate acestea.

Pentru un arhiereu este mai ușor să amenințe, să închidă, să suprime prin tribunale adevărul unui preot, decât să se roage lui Dumnezeu să-i lumineze. Dvs considerați asta ca fiind logic?

Cândva, copilul meu, l-am avut pe Nero, l-am avut pe Dioclețian, i-am avut și pe marii preoți ai păgânilor de atunci, să lupte cu creștinii. Acum știi cine se luptă cu ei?

-Ei înșiși, din interior, din interior.

-Spui tu singur. Liderii politici înșiși care spun că sunt creștini! Înșuși conducătorii bisericești, care spun că sunt conducători ai Bisericii și vorbesc clar și interpretează corect Sfânta Evanghelie! Și toți aceștia, peste puțin timp, ne vor trimite la tribunale, ne vor trimite la închisoare. Nu cumva nu au făcut-o și înainte?

-Au făcut-o. Au făcut-o.

-Ne vor tăia salariile, ne vor amenința într-una, ne vor amenința în cealaltă. Trebuie să fim pregătiți.

Astăzi, ceea ce trebuie să înțelegem cu toții, dragul meu Stefane, este că Arhanghelul Mihail a primit putere, vă spun asta foarte clar. În ziua sărbătorii sale din noiembrie, a primit puterea absolută, de a pregăti marea armată pământească a lui Hristos! Și o va face cu multă putere. Îi va chema pe toți cei care cred în Dumnezeu, cu inima. Nu cu cuvinte. Cu inimile lor! Și le va spune:

„Ești gata să-ți lași inima, nu numai cu credință în Dumnezeu, ci și cu fidelitate față de Dumnezeu!”

Credință, ce înseamnă copilul meu? A mărturisi ceva, care este un adevăr. Și ce spune un bărbat? "Ea este sotia mea". Dar ce îl împiedică să meargă cu o altă femeie? Deci, dacă crede (știe) că ea este soția lui, acest lucru l-a ajutat să-i rămână credincios? Nu.

-Cineva ar putea. Dar dacă o face,... nu, nu l-a ajutat.

-Înțelegi prin acest exemplu ce vrea Dumnezeu să ne spună? „Eu nu vă cer doar credința, că sunt Creatorul vostru. Vreau și loialitatea voastră. Să îmi fiți credincioși Mie”.

Loialitate, ce înseamnă?

Să îi fii devotat cuiva pe care-l iubești.

Să ai încredere în cel pe care îl iubești, în Creatorul tău, în Dumnezeul tău.

Să asculți cuvintele Sale dumnezeiești, care te vor ajuta să trăiești această viață cu bucurie și fericire, ascultând de legile iubirii, așa cum a propovăduit-o El în Sfânta Evanghelie, așa cum e scrisă în Sfânta Evanghelie!

Și mai presus de toate, să avem ultimul element care este, copilul meu, recunoștința. Știi ce lucru grozav este să fii recunoscător?

-Da, desigur.

-Să îți spun… O fată m-a întrebat: „Părinte, care este cea mai frumoasă rugăciune? Cum să mă rog? ”

Și i-am spus: „Învață să te rogi cu recunoștință”.

Ea îmi spune: „La ce vă referiți?”

Până acum, copilul meu, cu toții când ne rugam, Îi ceream lui Dumnezeu: „Doamne, dă-mi bani, pe care nu-i am. Dă-mi o casă, pe care nu o am. Doamne, dă-mi o mașină, pe care nu o am. Doamne, dă-mi una, dă-mi altă, dă-mi …dă-mi…”.

Ca și copilul care îi spune tatălui său: „Tată, dă-mi, dă-mi, dă-mi să-mi cumpăr cipsuri, să îmi cumpăr una, să îmi cumpăr alta”.

Dar, care copil este cel care înduioșează un tată? Cel care îi tot cere să cumpere ceva sau acel copil care vine și îi spune: „Tată, te iubesc! Vreau să-ți spun că te iubesc! Nu vreau să îți spun altceva. Doar că te iubesc atât de mult!”

-Fără îndoială că al doilea. Fără îndoială, al doilea.

-Care?

 -Fără îndoială că al doilea.

-Deci, până acum, spune-mi, câți dintre noi îi spunem lui Dumnezeu:

„Doamne, Îți mulțumesc, dimineața când mă trezesc. Îți mulțumesc că mi-ați oferit un somn odihnitor. Îți mulțumesc că mi-ai dat aerul ca să respir. Îți mulțumesc că mi-ai dat florile, copacii pentru a mă face fericit, cu roadele și frumusețea lor. Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai oferit! „Îți mulțumesc pentru: soțul meu, copiii mei, căsuța mea, tot ce mi-ai dat!”

-Ați spus asta și data trecută.

-Acest cuvânt „mulțumesc” este cea mai frumoasă formă de rugăciune, pentru că, conține recunoștință. Iată ce le-a spus Arhanghelul Mihail îngerilor:

„În loc să spunem: Doamne, mulțumesc că ne-ai făcut îngeri, că ne-ai dat duhul iubirii, Duhul Sfânt, că vrem să fim în inima Ta și să ne bucurăm de bucurii și fericire lângă Tine, voi ce ați făcut? ”

Arhanghelul Mihail le-a spus: „V-ați lăsat convinși de Lucifer și vreți să-l urmați. Ați devalorizat Duhul Sfânt, al iubirii și vreți să acceptați duhul satanic al ignoranței și încrederea lui arogantă în sine. Asta vreți ?”

Le-a spus îngerilor, care îl ascultau pe Lucifer: „Vreți să fiți aroganți? Să aveți încredere arogantă, că veți deveni dumnezei și să nu aveți recunoștință Creatorului vostru?

-Părinte Elpidie ...

-Cei care l-au ascultat, au înțeles greșeala și au rămas credincioși lui Dumnezeu. Ceilalți au mers cu Lucifer și ce s-a întâmplat? Diavolii.

-Diavolii. Demonii.

Același lucru se întâmplă și acum. Aceia dintre noi care auzim acum vocea Arhanghelului ar trebui să reflectăm la tot ce spun conducătorii noștri bisericești, adică, că suntem păcătoși cei care nu ne vaccinăm și că vom da socoteală lui Dumnezeu ca blestemați, pentru că nu acceptăm preparatele lor medicale. Ce preparate medicale? Sunteți atât de siguri, că toate aceste preparate sunt bune? Este o familie aici la noi, care din greșeala medicilor, copilul lor a rămas tetraplegic.

-Am înțeles.

-Un alt copil a rămas orb din greșeala medicului, după naștere, în incubator. Și câte alte greșeli, pe care ca preot, am auzit multe, făcute din greșelile medicilor!

Și acum vin și ne spun: „Știința medicală este totul! Trebuie să-i ascultăm orbește! ” Adică să-i ascultăm orbește și să mergem orbește la diavol.

„Un orb, dacă conduce un orb, cad amândoi în prăpastie”!

Și ce ne spun toți acești lideri acum? „Pregătiți-vă, să primiți un vaccin în fiecare an, ca să nu vă îmbolnăviți. „În fiecare an până la sfârșitul vieții voastre”.

Nu, copilul meu. Adevărul este altul.

Ei ne pregătesc toate aceste otrăvuri, doar pentru a ne face, ce e mai rău.

Să intervină în ADN-ul nostru și să poată controla frecvențele neuronilor din creier.

Și care e motivul? Să ne ghideze și să ne controleze, așa cum o fac toți cei care dețin o Dronă. Ca aceste Drone, care sunt fără oameni înăuntru. Cum sunt ele controlate? Nu sunt controlate printr-un calculator?

-Da, de departe.

- De departe. Ei bine, ei ne vor face la fel. Oricând vor să ne doboare, oricând vor să ne ridice, oricând vor să ne distrugă și așa mai departe.

Noi vom accepta asta? Ne vom preda lor, adică vom preda ADN-ul divin pe care ni l-a dat Dumnezeu, suflarea lui Dumnezeu, pentru ca ei să-l schimbe și să facă ce vor ei cu noi, de departe?

Prin aceasta, însă, nu înțelegeți că ne îndreptăm spre o închisoare mondială, unde conducătorul nostru va fi Lucifer? Asta ne dorim?

Cei care vor, lasă-i să o facă. Să fie sănătoși. Ați văzut vreodată, ca Dumnezeu să interzică oricărui înger, să devină demon? Spuneți-mi?

-Nu. Nu.

-L-ați văzut pe Hristos să-i interzică lui Iuda să-L trădeze? Nu a făcut-o niciodată. Dumnezeu nu o va face nici acum.

Prin urmare, va permite acum să se manifeste toate apostaziile. Și ale lui Iuda și ale Arhiereilor, și ale oamenilor politici și ale preoților. De ce ale preoților?! Ca să ne păstrăm salariul, ce trebuie să facem? Să ne supunem Episcopului? El, spun ei, are responsabilitatea. Aceasta este o gândire logică? În loc să asculți de Dumnezeu, asculți de...

-De arhierei, de episcopi.

- Așa, ai spus bine. Eu nu știu dacă sunt arhierei ai lui Dumnezeu, cei care ascultă de Lucifer.

-Cei care pâna la urmă au axiomele.

-Oare arhiereii evreilor au fost arhierei ai lui Dumnezeu?

-Desigur că nu.

-Of, gândeste-te. Uneori mă întreabă lumea:

„Părinte, ce să fac? Ar trebui să merg sau să nu merg la această biserică?”

„Dacă ai vedea un Iuda și ai ști că l-a trădat pe Hristos, te-ai duce să-i săruți mâna?”

- Nu, nu te-ai duce. Nu părinte, nu te-ai duce.

-Deci, de ce întrebăm ceea ce este evident? De ce întrebăm ceea ce este evident? Fiecare dintre noi are rațiune să decidă ce vrea să facă, cu cine va merge. E timpul să decidem.

Dar eu, ceea ce aș vrea să spun oamenilor evlavioși, care Îl iubesc pe Dumnezeu, care doresc să rămână în inima lui Dumnezeu, care doresc să rămână pe calea mântuirii, acum să dezvolte cea mai puternică armă pe care ne-o dă Biserica noastră ... ne-o dă însuși Dumnezeu, ca să luptăm cu Satana.

Și știi care este această arma? Ai spus-o singur la începutul emisiunii.

-Iubirea.

-Care este?

-Iubirea, iubirea.

-Asta este, copilul meu! Asta este! Dumnezeu nu ne vrea să fim fricoși. Aceștia asta vor să obțină, să ne sperie.

-Și vrea să spunem asta. Eu am păstrat ceea ce spuneți, ceea ce ați spus într-un alt interviu: „Iisuse al meu, te iubesc”.

-Asta este, copilul meu! Știi ce spunea Iisus? Știi de câte ori, plângând l-am implorat? I-am spus:

„Spune-mi, Tată, spune-mi Iisuse al meu, spune-mi Iubirea mea, ce pot să fac, ce pot să spun copiilor Tăi și să-mi spui și mie însumi, ce să fac? Cum vom fi salvați de tot acest rău?

„Nu trebuie să le spui altceva decât un lucru:

Să Mă iubească! Iubirea mea, copilul Meu, este atât de puternică, este o bombă atomică! Însuși Satana, nu poate suporta acest foc al iubirii Mele. Satana trăiește în foc, dar când Mă arăt undeva, focul Meu îl arde! Focul iubirii Mele! Pentru că acesta trăiește cu focul fricii, cu focul urii. Ai înțeles? De aceea, dacă vrei să ai ceva valoros în fiecare zi, să-ți spui ție și tuturor copiilor Mei: Să Mă iubească, să nu le fie frică și să-Mi spună: „Iisuse al meu, te iubesc; Iisuse al meu, Tu vei fi Împăratul meu, al inimii mele, Tu vei fi bucuria mea, Tu vei fi fericirea mea, Tu vei fi totul pentru mine”.

Și te asigur, copilul Meu, în anii de pe urmă, cei care vor vorbi cu multă dragoste pentru Mine și cei care Mă vor avea în inimile lor ca Împărat, nu vor putea să-i localizeze mecanic toate mijloacele satanice ale satanei, ale lui Lucifer, nici prin 5G, care va fi diferit atunci, nici prin Dronele lor. În niciun caz nu vă vor putea găsi.

Le voi acoperi, spune El, casele și le voi face invizibile. Voi acoperi inimile voastre și le voi face nevăzute în ochii dușmanului și le voi dărui pur și simplu, bucuria și fericirea Mea, a Duhului Sfânt, a Duhului iubirii.

-Părinte, părinte...

„Dar acum, cu toții, trebuie să dovediți că Mă iubiți cu adevărat, că aveți cu adevărat încredere în Mine!”

-Asta este. Să mărturisim.

- „Că, într-adevăr, îmi sunteți devotați, într-adevăr vreți să ascultați Sfânta Evanghelie, cuvintele Mele, ale Evangheliei și că într-adevăr Îmi sunteți recunoscători.

Ascultați ceea ce vă cere acum Arhanghelul Mihail tuturor copiilor Mei, ca să pregătească marea mea armată pământească, a copiilor iubirii divine. Spune că, această armată, care este pregătită de Arhanghelul Mihail, o voi numi „copiii iubirii divine”, pentru că toți cei care veți fi în aceasta, Mă veți iubi foarte mult, Mă veți adora foarte mult!

Și voi veți fi toți cei care vor fi parte din armata secretă în împărăția Mea cerească. Veți fi cei dragi ai Mei! Iubiții mei! Copiii Mei iubiți, care de dragul iubirii Mele, sunt gata să se jertfească pentru toate”

-Părintele meu… 

-Eu, copilul meu, vreau să fiu, chiar și cel mai păcătos care sunt, ultimul dintre toți, un cărbune. Asta sunt eu, copilul meu. Ce crezi? Cât valorează un cărbune? Dar ce lucru mare este, atunci când te folosește Dumnezeu ca, cărbune, pentru a scrie voia Sa! Un cărbune în mâinile lui Iisus, este cel mai frumos lucru la care ar putea visa cineva! Ai inteles? Eu așa aș vrea.

-Părintele meu, vă mulțumesc.

-Eu doar ceea ce aș mai vrea să spun..

-Da, și să închidem.

 -Vreau să spun tuturor celor care vor să urmeze această cale, să-L iubească de astăzi încolo pe Iisus și să i-o spună.

-Așa, să-L iubească mai mult și să spună asta.

-„Iisuse al meu, te iubesc!”

-„Iisuse al meu, te iubesc”.

-„Te iubesc Doamne! Te iubesc! Tu mă vei apăra. Tu vei fi Împăratul meu. Ție îți încredințez sufletul meu. Și nu vreau să am doar credință, ci și să-Ți fiu credincios. Vreau să-mi dai fidelitate, Dumnezeule. Fidelitate".

-Vă mulțumesc foarte mult Părinte Elpidie, binecuvântarea Sfinției Voastre! Binecuvântarea Sfinției Voastre!

-Îți mulțumesc foarte mult, copilul meu. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Pe toți să vă binecuvânteze Dumnezeu!

-Doamne Ajută!

joi, 16 decembrie 2021

SFINȚII PĂRINȚI Smerenia îl aduce pe om la adevărata cunoştinţă de Dumnezeu. „Legea slobozeniei, prin înţelegerea cea adevărată se cinsteşte, prin lucrarea poruncilor se înţelege şi se plineşte prin îndurările lui Hristos.” – Sfântul Ignatie Briancianinov

 Preluat de pe:

https://stranaortodoxa.wordpress.com/2021/12/16/smerenia-il-aduce-pe-om-la-adevarata-cunostinta-de-dumnezeu-legea-slobozeniei-prin-intelegerea-cea-adevarata-se-cinsteste-prin-lucrarea-poruncilor-se-intelege-si-se-plineste-prin-induraril/


„Este propriu fariseilor să se smintească de cei în care nu văd fariseism; le este propriu să se smintească de cei care, dezgustaţi de iubirea de sine şi de dorinţa de a plăcea oamenilor, se străduiesc să placă lui Dumnezeu întru simplitate, în taina inimii lor; le este propriu să vadă păcat şi gând rău acolo unde nu este nici urmă de aşa ceva; le este propriu să-i osândească, să-i urască şi să prigonească pe adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. De cine se sminteau ei, pe cine osândeau, în cine vedeau păcat, pe cine prigoneau cu răutate înverşunată? Cercetând ce ne istoriseşte Evanghelia, ne vom încredinţa că prigoanelor şi urii lor le-au fost supuşi mereu fie păcătoşii pocăiţi, care s-au împăcat cu Dumnezeu şi s-au făcut drepţi în urma pocăinţei, fie ucenicii şi următorii lui Dumnezeu înomenit – dar mai mult decât toţi însuşi Dumnezeu înomenit, Cel atot-desăvârşit. Fariseii aveau despre Legea lui Dumnezeu o concepţie strâmbă, îndeletnicindu-se cu cercetarea şi învăţarea Legii doar după slovă, nu prin cercare, nu prin plinirea ei, îşi agoniseau nu smerenia, în care îl aduce pe om la adevărata cunoştinţă de Dumnezeu, ci o neobişnuită îngâmfare şi semeţie. Rânduielilor rituale, care preînchipuiau tainic cele ce aveau să fie în Noul Testament, ei le dădeau o însemnătate mult mai mare decât se cuvenea, dar nu băgau în seamă poruncile lui Dumnezeu, care alcătuiesc miezul Legii.
Schimonosind înţelesul Legii potrivit ştiinţei lor cu nume mincinos şi inimii lor stricate, ei se înfăţişau în ochii lor şi în ochii altora ca slujitori ai lui Dumnezeu şi ca bine-plăcuţi Lui, în vreme ce slujeau şi făceau pe plac doar părerii de sine. Ei năzuiau să îi slujească şi să îi facă pe plac lui Dumnezeu prin împlinirea voii lor şi gândirii lor, socotindu-le pe acestea neîndoielnic bune şi adevărate – cum nu sunt, potrivit firii omenirii căzute – iar nu prin cercetarea şi împlinirea osârdnică a voii lui Dumnezeu. Lucrând în acest fel, omul face aproape mereu rău socotindu-l drept bine, şi chiar dacă face vreodată binele, îl face ca de la sine, care îl şi pune pe seama sa, nu pe seama lui Dumnezeu, aşa cum a făcut şi fariseul. Aşa stând lucrurile, însuşi binele se face în el pricină a răului, aducând în om părerea de sine, sădind, hrănind şi făcând să crească cea mai pierzătoare din toate patimile: trufia.
La cu totul alte urmări duce vieţuirea după poruncile evanghelice. Cel care şi-a luat drept scop al vieţii împlinirea voii lui Dumnezeu se străduieşte să cunoască amănunţit şi fără greş această atotsfântă voie prin cercetarea cu cea mai mare osârdie a Sfintei Scripturi, mai ales a Noului Testament, prin citirea scrierilor Părinţilor, stând de vorbă şi sfătuindu-se cu creştinii sporiţi, împlinind poruncile evanghelice cu purtarea cea dinafară, cu mintea şi cu inima. „Legea slobozeniei”, a zis Preacuviosul Marcu Ascetul, „prin înţelegerea cea adevărată se cinsteşte, prin lucrarea poruncilor se înţelege şi se plineşte prin îndurările lui Hristos”.
Atunci când creştinul începe să trăiască în potrivire cu voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi deplină (Romani 12, 2), altfel spus cu poruncile Noului Testament, dintr-o dată i se descoperă căderea şi neputinţa firii omeneşti. Neputinţa nu-i îngăduie să împlinească poruncile lui Dumnezeu în chip curat şi sfânt, precum o cere El, iar căderea se împotriveşte -adeseori cu cea mai mare înverşunare – împlinirii poruncilor lui Dumnezeu. Ea vrea şi cere să se împlinească voia căzută omenească şi înţelegerea căzută omenească. Năzuinţa acestei voi şi vederile acestei înţelegeri îmbracă toate chipurile celei mai înalte dreptăţi şi virtuţi.
Cunoaşterea luptei lăuntrice, darea în vileag şi descoperirea păcatului care trăieşte în om, cunoaşterea stăpânirii silnice a păcatului asupra dorinţelor şi năzuinţelor bune îi dau creştinului părerea dreaptă despre sine şi despre omenire. El vede în sine căderea omenirii; el vede din propria cercare neputinţa de a se ridica din această cădere prin propriile sforţări; el dobândeşte smerenia adevărată, începe să aducă lui Dumnezeu rugă fierbinte pentru ajutor şi ocrotire, rugă din inimă înfrântă, la care ia aminte totdeauna Dumnezeu: învaţă-mă să fac voia Ta! (Ps. 142,10), învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps. 118, 12), Să nu ascunzi de la mine poruncile Tale! (Ps. 118, 19), întăreşte-mă întru cuvintele Tale! (Ps. 118, 28),Calea nedreptăţii depărtează-o de la mine, şi cu legea Ta mă miluieste! (Ps. 118, 29). Cunoscând din cercare că poruncile lui Dumnezeu pot fi împlinite doar cu îmbelşugata împreună-lucrare a harului dumnezeiesc, cerând neîncetat prin rugăciune această împreună-lucrare, creştinul nu poate să nu pună toate faptele sale bune pe seama lui Dumnezeu. Totodată, el nu poate să nu se recunoască păcătos. Pe de o parte, el a cunoscut din cercare căderea sa şi neputinţa sa de a împlini voia lui Dumnezeu numai cu propriile sforţări; pe de alta, el şi când împlineşte, cu ajutorul harului, poruncile lui Dumnezeu vede neîncetatele greşeli care se nasc din neputinţa şi starea de cădere a omului. Lucrul acesta se vede cu toată limpezimea din felul în care vorbeşte despre sine Sfântul Apostol Pavel. Într-una din epistole, el spune: Mai mult decât toţi m-am ostenit (apostolii); însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine (I Cor. 15, 10), iar altundeva: Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu (I Tim. l, 15). Aşa este dreptatea iubitoare de Dumnezeu! Ea ia naştere în om din adumbrirea harului dumnezeiesc şi place lui Dumnezeu prin faptele cele drepte săvârşite cu încredinţare în voia Lui. Dreptul plăcut lui Dumnezeu nu încetează să se socoată păcătos nu doar din pricina păcatelor sale celor vădite, ci şi din pricină că dreptatea sa cea după fire este în stare de cădere amară, amestecată cu răul, spurcată de amestecul cu păcatul. Fericit cel ce este drept cu dreptatea lui Dumnezeu, a cărui nădejde e adunată în Hristos, Izvorul dreptăţii lui. Nefericit cel mulţumit de propria sa dreptate omenească: acestuia nu-i trebuie Hristos, Cel ce a vestit despre Sine: N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13). Preacuviosul Pimen cel Mare spunea: „Mai mult îmi place omul care păcătuieşte şi se pocăieşte decât cel care nu păcătuieşte şi nu se pocăieşte: cel dintâi, socotindu-se păcătos, are gând bun, iar celălalt, socotindu-se drept, are gând mincinos”. O dată însuşit, gândul mincinos face toată vieţuirea întemeiată pe ea netrebnică. Asta a dovedit-o
cercarea: păcătoşi vădiţi, vameşi şi curve au crezut în Hristos, iar fariseii l-au lepădat. Părerea de sine şi trufia stau de fapt în lepădarea de Dumnezeu şi închinarea la sine. Ele alcătuiesc o închinare la idoli subţire, pe care omul şi-o recunoaşte cu greu şi de care se lasă greu. Pe dinafară, fariseii erau cei mai apropiaţi şi mai neabătuţi slujitori şi râvnitori ai adevăratei cinstiri de Dumnezeu, însă, de fapt, erau înstrăinaţi de El cu desăvârşire, se făcuseră vrăjmaşi ai Lui, fii ai satanei (Ioan 8, 44). Când Mesia Cel făgăduit, pe Care omenirea pătimitoare L-a aşteptat câteva mii de ani, S-a arătat între ei cu mărturii neîndoielnice ale Dumnezeirii Sale, fariseii nu L-au primit. Dându-şi seama cine era, întru cunoştinţă, L-au dat unei morţi de ocară, s-au făcut ucigaşi de Dumnezeu (Matei 27, 42).
Evanghelia nu pomeneşte nimic de păcătoşenia sau, dimpotrivă, de dreptatea vameşului, ci doar arată ca pildă vrednică de urmat felul rugăciunii lui, care era alcătuită numai şi numai din recunoaşterea stării sale de păcătoşenie şi din cererea cât se poate de smerită ca Dumnezeu să îl miluiască. Pricina acestui fel de a înfăţişa lucrurile este cât se poate de limpede. Toţi oamenii, până la unul, au nevoie de iertare şi de milă ca să se mântuiască – iar Dumnezeu, în nemărginita Sa desăvârşire, iartă deopotrivă de uşor toate păcatele, atât pe cele mici, cât şi pe cele mari. Dată fiind desăvârşirea lui Dumnezeu, toţi oamenii sunt deopotrivă înaintea Lui în ce priveşte dreptatea, prin care se pot deosebi doar între ei (Romani 4, l, 6). A te socoti drept nu este altceva decât necunoaştere a propriilor păcate, decât amăgirede sine. Şi ca atare toţi oamenii, până la unul, atunci când merg la biserică să stea înaintea feţei lui Dumnezeu ori se pregătesc să facă asta în singurătatea chiliei, sunt datori să se
pregătească prin recunoaşterea propriei păcătoşenii, şi numai din această recunoaştere să aducă prinos de rugăciune lui Dumnezeu. Altfel, rugăciunile noastre nu vor fi primite. Iar vameşul, de departe stând, nu voia nici ochii săi la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul său zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Evanghelia ne învaţă prin aceste cuvinte că, atunci când ne rugăm, aşezarea smerită a sufletului trebuie însoţită de o aşezare pe potrivă a trupului, în biserică trebuie să ne alegem loc nu în faţă, nu în văzul tuturor, ci unul umil, care să nu dea pricină de împrăştiere. Nu trebuie să dăm frâu liber ochilor: aceştia să fie aţintiţi fără încetare spre pământ, ca mintea şi inima să poată tinde neîncetat către Dumnezeu.
Vameşul arăta gârbovit, atât de viu simţea povara păcatelor sale. Şi oricine are simţirea vie a acestei poveri care apasă sufletul va lua fără să vrea înfăţisarea unui om gârbovit, care se tânguieşte, precum a zis sfântul David: Chinuitu-m-am si m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam: că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu (Ps. 37, 6-7). Nu putem să nu băgăm de seamă că locul ales în templu de către vameş – şi anume în spate – este arătat de Evanghelie ca fiind potrivnic celui ales de fariseu – care, fireşte, stătea în faţă, spre a „zidi” poporul adunat şi a atrage asupra sa luarea-aminte a acestuia (bineînţeles, tot pentru „folosul” lui, al poporului). Aşa obişnuieşte să se îndreptăţească şi să-şi acopere faptele slava deşartă. Aşezarea luată de trupul vameşului, care e pe potriva simţămintelor inimii lui, ne este arătată ca fiind potrivnică aşezării pe care o dăduse trupului său fariseul – aşezare de asemenea potrivită cu mişcarea sufletească pricinuită de gândurile trufiei. Vameşul, care se recunoştea păcătos, nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice către cer; fariseul, care se socotea drept, îşi înălţa fără mustrare de cuget ochiul trufaş.
Vameşul, din pricina poverii păcatelor pe care o simţea, părea apăsat de o sarcină grea; fariseul, dimpotrivă, stă semeţ, cu pieptul scos în faţă, parcă înaripat de părerea de sine şi de încrederea în sine. Pe faţa vameşului era aşternută tristeţea; faţa fariseului strălucea cu mulţumirea de sine. Câteodată, fariseii stau în biserică şi în spate – mai ales când sunt oameni cu funcţie mare – după care ies pe neaşteptate înaintea poporului, ca prin aceasta să facă impresie prin două lucruri deodată: atât prin rang, cât şi prin „smerenia” arătată până atunci.
Feţele lor nu arată întotdeauna mulţumire de sine: ei îşi aştern pe ele felurite simţăminte, după cum găsesc de cuviinţă; acestea însă sunt toate măsluite.
Domnul, Cunoscătorul inimilor, a încheiat pilda cu următoarele cuvinte: Zic vouă: s-a pogorât acesta (vameşul) mai îndreptat la casa sa (decât fariseul); că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat, adică vameşul a fost îndreptăţit, ca unul ce a alergat la îndreptarea dăruită de Dumnezeu, iar fariseul a fost osândit, fiindcă a lepădat îndreptăţirea dăruită de Dumnezeu şi a vrut să rămână în dreptatea sa căzută omenească. A te smeri înseamnă a-ţi recunoaşte căderea, păcătoşenia, din pricina cărora omul a devenit o fiinţă lepădată, lipsită de orice vrednicie; a te înălţa înseamnă a te socoti drept, a socoti că preţuieşti ceva. Vrednicia noastră, dreptatea noastră, preţul care a fost pus pentru fiecare om şi care a fost plătit pentru fiecare om este Domnul nostru Iisus Hristos.”

Sursa: Sfântul Ignatie Briancianinov, „Predici la Triod si Penticostar”