In aceasta toamna, mai bine spus in luna noembrie, merg la casa parinteasca a sotiei sa curatam gradina de buruieni ca sa fie curata pentru arat.
Un consatean a priponit calul in gradina pentru ca mai era iarba pe care sa o pasca dar priponul nu l'a ajustat cum ar fi trebuit si bietul calut a deteriorat cativa pomi fructiferi. Am desfacut priponul si am dus calutul pe ulita si l'am legat de un par al gardului deoarece nu stiam al cui este. Eu mi'am vazut de treaba si timpul a trecut; de acum ma ingrijoram ca nu vine nimeni sa'l ia acasa. Si trebaluind si tot gandind al cui poate fi si cum sa fac sa aflu cine este proprietarul, merg la un vecin. Nu mai scriu toate detaliile, doar cine mai merge la tara unde au mai ramas 5-6 batrani pe o ulita stie cum este. De acum merg cu vecinul respectiv spre locul unde am legat calutul. De departe am vazut ca cineva se indrepta spre animalut si am inteles ca este proprietarul.
Si Oooooooo, Doamne Dumnezeul Meu!!! Cat de MINUNAT lucrezi TU!
Ce lectie de NEUITAT mi'ai dat Hristoase Mantuitorul meu!!!
Nu pot sa spun aici cum L'am vazut(cu ochii mintii) pe Domnul Dumnezeul meu(si stiu ca sunt semeni de'ai mei care ma inteleg).
Dupa amiaza cand am plecat, am oprit in Hoceni sa cumpar o cafea de la un magazin; ma framanta o problema legata de Asociatia care lucreaza pamantul fostilor mei socri. Am simtit, ca si in timpul framantarii pe care o aveam cu calutul, un INDEMN interior de a intreba doamna de la tejghea daca are cunostinta de seful Asociatiei; la masa de afara erau doi barbati care serveau ceva si dupa ce doamna gestionara mi'a spus ca nu ma poate ajuta, ceva ma indemna sa fac cativa pasi si sa intreb acei oameni; am ezitat initial dar pentru ca dura pana se prepara cafeaua am pornit spre acei doi barbati.
Nu aveau informatia pe care le'am cerut'o dar vad pe unul din ei ca se rasuceste pe scaun si se indreapta cu privirea spre o masina ce oprise la aproximativ 25 de metri.
''Uitati masina domnului pe care'l cautati; iata! acea doamna care a coborat este sotia sefului Asociatiei.''
Nu'mi venea sa cred ca eu doar am dorit sa aflu ba de primul consatean, ba de seful Asociatiei si Domnul Dumnezeul nostru le'a asezat pe toate intr'un FIRESC de NEFIRESC! Pentru ca nu e ''COINCIDENTA'' tot ce s'a petrecut in acea zi.
Multi nu vor intelege ceea ce scriu! Nu mai intelegem pentru ca ''lasand ratiunea sa vorbeasca, am uitat ce'nseamna poezia''; am uitat cum sa ''ascultam'' GLASUL Domnului Dumnezeu care ne vorbeste ''in noi''. Suntem prea coplicati, ne huruie o intreaga MOARA DE GANDURI in cap si nu mai ''auzim'' GLASUL Domnului Dumnezeului nostru atunci cand ''NE SOPTESTE''.
Nu pot sa scriu mai mult; doar sunt ULUIT de modul MINUNAT in care ne vorbeste si ne calauzeste Domnul Dumnezeu dar noi nu mai avem CAPACITATEA de al AUZI; si este atat de simplu si atat de aproape de noi dar noua nu ne mai place simplitatea si de aceea NU mai avem cu sa'L AUZIM si sa'L SIMTIM.
Bucuria Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa va umple multe zile de aici inainte.
Amin.
