Premonitii

 

        In 1958 domnul Grigore Caraza, aparator al libertatii de credinta in R.S. Romania ajungea in judetul Constanta pentru a'si continua detentia in calitate de ''dusman al poporului''. Pentru cei interesati cine este marturisitorul lui Hristos Grigore Caraza, pot cumpara cartea ''Aiud insangerat'' sau macar descarcati o parte a ei in format electronic; cine vrea sa vada cum va trebui sa se pozitioneze fata de Antihrist care asi pregateste domnia in zilele acestea in care traim noi va da o cautare la cartea respectiva.                                                             Articolul de astazi vrea sa aduca in fata cititorului  un aspect pe care autorul l'a surprins in doua randuri:

1- In celula din acea inchisoare din Constanta unde erau igramaditi si inghesuiti precum sardelele in conserva, nu aveau voie toata ziua sa se odihneasca pe pat; se roteau tot timpul prin celula. Ajutat de ceilalti frati de suferinta, Grigore Caraza se sprijina pret de cateva minute cu fruntea de teava paturilor suprapuse; se vede pe sine in Roma antica care ardea in flacari si el alergand de la periferie spre centrul orasului unde era zarva mare. Pe trotuarul celalat dar venind dinspre centru spre periferie vede alergand un barbat inalt si carunt, imbracat in negru si tinand o carte SFANTA sub brat; era Sfantul Pertu! Se opresc pret de cateva secunde, se privesc unul pe altul si apoi isi continua alergarea fiecare in sensul lui.

La un moment dat simte o caldura foarte puternica in spate si intorcandu'se sa vada de unde provine fierbinteala al vede pe HRISTOS invaluit intr'o Lumina Sfanta si Flacari in jurul acestei Lumini Sfinte. Sfantul Petru exclama: ''Qua Vadis Domino'' ! 

   Cei care au citit cartea stiu raspunsul; aceasta a fost prima premonitie.

2- La pagina 107 a cartii este un capitol intitulat: ''Laura Garibaldi''; inserez aici o parte din intalnirea domnului Grigore Caraza cu Laura Garibaldi: 

Când persoana respectivă mi-a întins mâna zâmbind, am văzut că este atât de
frumoasă, încât mi-am dat seama că începeam să mă bâlbâi. Observând probabil starea mea,
mi-a luat mâna şi m-a condus ca pe un copil ca să-mi arate calea pentru a mă reîntoarce acasă.
Am urcat, am coborât mai multe trepte, am parcurs distanţe mai mari pentru a face
legătura între diferite metrouri, am urcat din nou şi am coborât la trenul cu numărul 7 care
venise, Flushing-Grand Central - Times Square, iar cel care urma să plece şi avea săgeata
roşie avea înscris Times Square - Grand Central- Flushing.
Ajungând pe peron, cu un zâmbet fermecător, frumoasa doamnă mi-a spus:
- Am ajuns. Acesta este trenul care merge în Flushing. Şi acum, vorbiţi-mi despre
dumneavoastră.
Era tocmai ceea ce voiam ca să pot rămâne mai mult timp şi să contemplu această
frumuseţe pe care o aveam în faţă. Aş fi vrut parcă să nu mai sosească şi să nu mai plece nici
un tren spre Main Street.
Se spune că, într-o discuţie, un bărbat nu ştie niciodată ce gândeşte femeia, timp în
care însă aceasta îi poate citi cu măiestrie întreg sufletul, ca într-o oglindă. Cred că mi-am dat
seama de acest lucru atunci, în acele momente. A zâmbit când i-am spus că, în afară de cele
circa 60-70 de cuvinte din engleză pe care le reţinusem din diferite cărţi citite, mai ştiam un
lucru foarte important - să număr până la zece!
I-am relatat cât de frumoasă este ţara mea şi cât de legat sunt de plaiurile natale.
Pentru că, probabil, observase o schimbare în voce şi o altă licărire a privirii mele, m-a
întrebat de ce am părăsit România. Desigur, i-am spus cauza, precizându-i că am venit în exil.
Poate pentru a motiva gestul ce urma să-l facă sau chiar având nevoie să deschidă
geanta, mi-a dat drumul la mâna pe care mi-o ţinuse până atunci într-ale ei.
*
După doar câteva clipe, mâinile mele căutau ceva, pipăind însă doar aerul dintre noi...
În acelaşi timp, mi-am dat seama că şi mâinile ei căutau şi parcă ar fi vrut să intre din nou în
posesia acelui ceva pierdut... Nu ştiu cum, dar parcă purtaţi de un fluid, atraşi de o forţă
necunoscută, mâinile noastre s-au întâlnit din nou într-o atracţie irezistibilă. Când ne-am
privit, ştiu că Laura era îmbujorată. Mi-am dat seama că era de o rară sensibilitate - din ochii
ei frumoşi izvorau boabe de rouă...
Gândul m-a purtat la mari depărtări în timp şi spaţiu, şi m-am întrebat dacă nu cumva
pe Laura am mai întâlnit-o cândva, într-o altă viaţă, fiindu-mi o persoană foarte apropiată şi
Grigore Caraza
110
foarte dragă? Numai în felul acesta îmi puteam explica cele trăite cu atâta intensitate de
amândoi, într-un timp atât de scurt, într-un timp record.

Ce sa fie oare aceste premonitii? Intalniri din alte vieti?                       Nu stiu! Fiecare sa'si de'a propriul raspuns.

Cu afectiune, 

Sergiu-Silvan!

   

Marturisitoare in vreme de prigoana

 Sari la conținut

Ortodoxiaîncatacombe

Este un blog ortodox pe care vreau sa-l pastrez curat si onest!

• Home

Mărturisitoare în vreme de prigoană: ,,Dumnezeu poate pedepsi. Nu ne temem de voi! Suntem gata de jertfă!”

 

„Nu vă vaccinați!”; „Nu acceptați serul în organism!”; „Refuzați pecetea satanei după cele 7 vaccinuri!”; „Cel mai mare genocid…” Prin astfel de mesaje și prin altele din aceeași gamă, un grup de femei înveșmântate în negru fac propagandă în Pitești! 

Bine organizate

Își schimbă zona, apar pe te miri unde. Ba pe Calea București, ba în zona sediului Filarmonicii, prin parcuri ori în stații de autobuz. Se orientează bine, plasându-se pe străzi cu trafic pietonal intens. Opresc trecătorii și în câteva cuvinte îi „lămuresc” cum e cu Covidul și mai ales cu vaccinarea. Așa s-ar putea descrie acțiunea bine organizată a unor tinere îmbrăcate în călugărițe…

Au lepădat pravila

Drăguțe, cu trăsături frumoase, deloc sfioase, pesemne au lăsat smerenia la mănăstirile de unde pretind că vin. Au lepădat pravila monahicească și au plecat în… pribegie. În traista neagră precum veșmintele nu au Biblia, Acatistul Maicii Domnului ori Viețile Sfinților, ci… o publicație: „Adevărul despre noul vaccin ARN Covid-19”. Pe braț fetele care par bine hrănite, în mare vervă, nicidecum postitoare sau cu obraji ascetici, nu au metaniere, ci revista respectivă, frumos editată, pe hârtie lucioasă, cu poze color. Opt pagini cu de toate, de la „mesaje” din Muntele Athos şi extrase din scrierile unor Sfinți până la părerile unor medici și savanți despre vaccinul „ucigaș”, amestecate cu versete biblice din Apocalipsă.

,,Prezenţă scenică”

„Tinerele își îndeplinesc misiunea ca la manual. Au o „prezență scenică” și un discurs ireproșabile. Îţi taie calea, te întâmpină cu „salutul monahicesc”, „Doamne-ajută!” Se uită fix în ochii omului. Își apropie chipul angelic de urechea trecătorului uimit și îi șoptește mesaje scurte, dar percutante din suita „Nu vă vaccinați, refuzați…” Dacă omul ascultă și nu reacționează, tânăra îi atinge amical mâna pentru a-l încredința de „adevărurile mesianice” pe care el, ca un privilegiat al divinității, le primește. Apoi îi face alt dar: publicația care atestă cele spuse de gura ei sfințită de călugăriță…

„Nu ne temem de voi!”

Paradoxal, nu se feresc să fie filmate și fotografiate. Le-am cerut detalii despre acțiunea pe care o desfășoară. A doua surpriză: nicidecum nu tac. Dimpotrivă! Cu aceeași privire pătrunzătoare, una dintre ele, cu aer de lider, spune răspicat: „Suntem din zona Caraș-Severin. Suntem călugărițe, dar ne-am retras în munți. Vrem să salvăm cât mai mulți oameni. Să le spunem adevărul!” Cer un răspuns: „Crezi că e legală campania pe care o faceți voi?” Maica își păstrează seninătatea. Are vorbele la ea: „Ce fac ei e legal? Crimele în masă sunt legale? Să ne pedepsească dacă pot. Doar Dumnezeu poate pedepsi. Nu ne temem de voi! Și de nimeni. Suntem gata de jertfă!” Tânăra pare că recită un text, deși poate chiar crede ce spune. Dacă ar veni o „undă” de mir dinspre ea, ar fi și mai convingătoare. Dar se vădește că recuzita e restrânsă. 

Le las pe protagoniste să își facă numărul. Dincolo de faptul că vor să încurce planul autorităților privind vaccinarea, sunt interesante prin abnegația cu care își joacă rolul. Iar majoritatea trecătorilor pe care ele îi opresc le privesc admirativ. Pe unde trec sunt mici „vedete” stradale care captează atenția. O întreb pe cea cu prestanță de stareță dacă are binecuvântare arhierească pentru „misiunea” ei. Tânăra se apropie cu dezinvoltură. Șoptește: „Am. Și un mesaj pentru tine: nu te vaccina!”

Sursa: Ziarul Argeşul. Autorul: un slugoi jegos, vândut sistemului antihristic

Scurt adaos: Dumnezeu să le dea putere să mărturisească Adevărul şi să le pomenească întru Împărăţia Sa cea cerească. ,,Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, ca să strice pe cele ce sunt’’ (I Corinteni 1, 27-28).