miercuri, 20 aprilie 2022

Roaga'te, maica mea, pentru cosmarul lumii care urmeaza

 Preluat de pe: 

https://adevarulesteprigonit.wordpress.com/2022/04/15/roaga-te-maica-mea-pentru-cosmarul-lumii-care-urmeaza-parintele-arhimandrit-elpidie-vaianakis/comment-page-1/#comment-444


Predica Părintelui Elpidie la slujba de înmormântare a mamei sale, Monahia Magdalena, din 01.04.2022


    (Traducere: Mănăstirea Sfântul Apostol Filip – Adamclisi)


Mamă a mea, nu mi-aș dori ca astăzi, durerea
mea să depășească bucuria inimii tale
!
Pe mine mă doare să te pierd ca mamă… dar în Cer se bucură și… sentimentele mele sunt amestecate, durerea
mea, întristarea mea.
Nu vei mai fi mereu lângă mine… dar văd și bucuria ta
în Cer!


S-au adunat atât de mulți copii cerești, pe care i-am iubit aici pe pământ, fetițele mele, băiețeii mei, Gheorghe,
Dimitrie, Sebastian, Efrem
 și atâția alți tineri care L-au iubit pe Dumnezeu și au mărturisit pentru El.
 
Și fetițele mele, Ecaterina, Irina, Cristina, Agnula și multe altele.
Și s-au adunat toți, iar eu eram trist și
îmi spuneam: «Ce să facem?»
Dar m-au mângâiat și mi-au spus că ei toți sunt
cu tine acum.

Dar mai ales un Prunc minunat este cu tine,
să te îmbrățișeze și pe mine să mă consoleze.
Pruncul Iisus pe care l-ai iubit foarte mult și eu L-am adorat.

Dar mai era o Femeie minunată, o fată minunată, care strălucea în Cer. Ea a fost cea căreia cândva, de când
eram copil, m-ai predat în mâinile Sale.
   
«Mulțumiri infinite și recunoștință infinită
pentru ceea ce ai făcut pentru mine»


Îmi amintesc ceea ce spuneai, din vremea când încă nu împlinisem patruzeci de zile, că a intrat în cameră satan în chip de bătrână, urâtă, cu unghii lungi, să mă apuce și ai strigat:
«Preasfântă a mea, salvează-mi pruncul!».
Și atunci acela a dispărut.

Îmi spuneai și mi-o repetai, ca să
subliniezi încă din tinerețe, că Fecioara Maria va fi Mama mea adevărată și tu dumnezeiască dădacă.

De aceea înainte de a veni aici, ca să-ți spun ce am în inima mea, să îți spun cu multă dragoste, dar și cu mare
recunoștință, m-am dus înaintea lui Hristos și I-am zis:

«Îți mulțumesc Împăratul meu! Vreau să-ți spun (să-mi exprim) recunoștință infinită pentru mama pe care mi-ai dăruit-o! Mulțumiri infinite pentru mama care m-a crescut!

Acum m-ai făcut să înțeleg că sfinți nu sunt doar aceia care mărturisesc pentru Dumnezeu, care mărturisesc pentru Tine, care suferă pentru Tine.

Nu sunt numai Cuvioșii care trăiesc ascetic în munți.

Ci mi-ai arătat o altă ceată de sfinți, pe care nu o
cunoșteam.

Sincer să fiu, nu știam. Ceata sfintelor, a cuvioaselor, a
mucenițelor femei, care cu mare dragoste maternă își nasc copiii și vor să-i crească cu un singur scop:

Cum să-L iubească pe Dumnezeu».

Și tu ai făcut asta toată viața. Ai încercat prin pacea pe care o avea inima ta, prin pacea pe care o aveau cuvintele tale, prin respectul pe care îl aveai pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, să mă înveți ceva ce nu spunem des, pe care nu o auzim des, că cea mai mare virtute este bunătatea sufletului.

Voiai să fiu politicos, un băiat bun.

Voiai să fiu prințul lui Dumnezeu, deoarece pe Cel pe care îl iubeam era Împăratul lumii.

Nu am uitat toate astea.
Și acum, mai mult ca oricând, îmi voi aminti mai mult de ele.
Mama mea, te-ai născut ca o floare albă, ai trăit ca o floare albă, ai crescut ca o floare albă și acum ai
plecat ca o floare albă.
Ai slujit-o pe Maica Domnului ca pe propria ei fetiță, ca fetița a Ei și Ea te-a protejat.
L-ai iubit atât de mult în inima ta pe Iisus și ai vrut să-L înveți (să-L arăți altora) nu cu cuvintele tale, ci cu
viața ta.
  «M-ai învățat cu tăcerea ta»

Îmi amintesc odată că venisem din Patmos.
Eram tânăr și stingher și îmi doream să fac o mulțime de lucruri.
Eram foarte strict. Eram așa cum sunt toți copiii.
Și tu vedeai greșelile și voiai în mod amabil să mă înveți.

Atunci, îmi amintesc de acea zi în acea căsuța.
Când m-am întors vara de la Patmiada, tu stăteai pe jos, afară, în curte, și îmi plăcea să mă întind lângă tine și să fac picioarele tale ca o pernă.

Atunci m-ai învățat cea mai mare lecție, pe care nu o s-o uit și, crede-mă, o voi transmite mai departe.
 
Ai văzut o greșeală, pe care eu nu o vedeam, și ți-am văzut mâinile blânde, materne, mângâindu-mă pe cap.
 
Dar eu te cunoșteam. Uneori îți spuneam: «Mamă, eu te-am născut și te cunosc» și tu râdeai.
Mi-am dat seama că ai găsit ceva în neregulă cu mine și voiai să-l schimb.
Și atunci mamă, când mi-am dat seama că vrei să-mi spui ceva, nu te-am lăsat din egoism să-mi spui, ci ți-am
spus… îmi amintesc cuvintele:

«Dacă vrei ceva, să nu crezi că vorbele tale mă pot schimba. Doar Dumnezeu mă poate schimba.
Duhul lui Dumnezeu. Dacă vrei, mergi la bisericuță și roagă-te pentru mine înaintea lui Hristos
».

Ți-am spus cu atâta îndrăzneală ca un mic copil, dar tu știi, fiecare mamă iartă ușor.
Dar nu am uitat, nici tupeul meu, nici aroganța mea.
Într-adevăr, de atunci nu te-am mai văzut niciodată să mă sfătuiești.

    (În acel moment ușa laterală a bisericii, a
fost deschisă violent și cu mult zgomot).

Nu suflă vântul, înțelegeți asta. Satana este furios.
 
Încă o Sfântă a intrat în Rai!
A intrat ca  Sfântă. Nu a intrat ca o femeie simplă.
Așa că lăsați-l pe acesta să strige.

Și de atunci mama, în loc să mă sfătuiești, te vedeam… (S-a auzit un mare zgomot de la bătaia în ușa Bisericii – minutul
8:23 )

Nu contează. Opriți-vă acum. Gata, s-a terminat.
Are și satana temerile lui.
Când vede că o femeie sfântă intră în Rai, ce vreți să facă, să râdă?
Îl doare, urlă, protestează, intervine, strigă și spune:

«Femeia asta m-a ars!»
Și într-adevăr l-a ars cu dragostea inimii și cu rugăciunea ei fierbinte.

Știți că de când i-am spus:
«Dacă vrei ceva, să o spui lui Hristos și nu mie.
Numai El poate, pentru că numai El cunoaște mecanismele inimii mele pentru a mă
ajuta»
.
 
Știți ce a făcut de atunci?!
N-am mai văzut-o niciodată să mă sfătuiască.
Dar când o vedeam mergând la bisericuță, pentru că oriunde mă duceam (mă mutam), aveam mereu o bisericuță în casă, ca să se roage, și atunci mă căutam să văd, ce am făcut! Cu ce anume l-am jignit pe Dumnezeu?
 
Și mă credeți că, ea m-a ajutat mai degrabă cu tăcerea
ei, decât cu cuvintele ei.

 
Atunci mi-am dat seama că cea mai mare valoare nu este ca mama să vorbească cu copilul, ci să vorbească cu Dumnezeu despre copilul ei.

Atunci mi-am dat seama cât de măreț este acest lucru că, dacă multe mame ar fi vrut să se roage lui Dumnezeu pentru copiii lor, astăzi am fi avut mulți sfinți!

Acesta a fost unul dintre multele lucruri pe care mi le-ai învățat prin tăcerea ta. M-ai învățat cu tăcerea ta!

Astăzi, înainte de a veni aici, am trecut pe la mănăstire, am sărutat-o ​​pe Maica Domnului, pe care ai slujit-o, și
ți-am adus, mamă, două daruri de la Ea.

Ai înflorit pe pământ ca un crin, lângă Maica Domnului și ti-am adus crini de la Maica Domnului.

Acestea sunt mici floricele albe,
pentru că nu ai vrut niciodată să fii nici trandafir, nici o floare mare.

Întotdeauna ai vrut să fii o mămică
invizibilă care mereu Îl slăvea pe Dumnezeu. De aceea m-am dus acolo și ți-am tăiat niște flori albe.
Ți-am adunat ceea ce ai fost, ce ai trăit și ce m-ai
învățat.
Și acum ți le las, mamă a mea, sunt precum ceea ce scoteai. Împrăștiai un parfum simplu.
   «Marea lucrare pe care o vei face de acum din Cer»

Știu că din Cer, acum vei face o mare lucrare.
Până acum nu știam. Acum am aflat. Pleci într-un moment foarte critic din istoria omenirii, mamă.

Tu acum pleci în țara păcii, pentru că acum focul coșmarului coboară pe acest pământ, unde se va pierde pacea, unde se va pierde liniștea.

Pleci într-un moment în care toți oamenii vor experimenta ceva ce omenirea nu a mai trăit niciodată. Pleci, de ce ?!

Azi de dimineață eram neliniștit.
Știam ce Îmi spusese și mi-am amintit ce spusese Dumnezeu, că vei pleca înainte de marele război, înainte de războiul mondial. Și le spuneam tuturor că mama mea va pleca înainte să înceapă marele rău.
Dar nu știam de ce.

Astăzi m-a sunat Haritini a noastră din Africa și mi-a spus ceva care m-a ajutat să înțeleg de ce te-a luat Dumnezeu acum.
Ea mi-a spus că a avut multe supărări în trecut și se ruga lui Hristos să o ajute. Și într-o zi zice că i S-a arătat Hristos, nu știu într-o vedenie, în somn, nici ea nu o poate determina și i-a zis:

«Te voi ajuta fiica Mea, pentru că în fiecare zi la picioarele Mele este mama ta și plânge pentru tine! În fiecare zi mama ta este la picioarele Mele și plânge pentru tine și te voi ajuta fiica Mea».

Am înțeles rolul pe care îl vei juca, dar și rolul pe care Dumnezeu ți-l dă acum. Îți oferă un rol important, 
aduni toate acele mame ascunse
. Este acesta mare ceată de care v-am spus, al Sfintelor, de care eu nu știam.

Poate că mulți L-au iubit pe Dumnezeu, atât
Apostolii, cât și Martorii și Sfinți, dar nimeni nu L-a iubit la fel de mult ca Mama Sa.
Ea L-a iubit, pentru că El era Fiul Ei! Singurul Ei fiu! Pruncul Ei!
Împăratul Ei! Îngerul Ei!

Mi-am dat seama că cea mai mare sfințenie este să iubești într-un mod matern, dumnezeiesc, foarte milostiv.

Până acum, mama mea, tu ai fost doar mama mea.
Așa cum auzi, mamă a mea.
Dar acum nu vei fi doar mamă a mea.
Vei fi mama multor copii din Cer, pentru că acum
din Cer Dumnezeu îți dă un alt rol, să aduni toate acele mămici, sfinte ascunse, să le aduni, să vă rugați, nu mai ca mamă a unei anumite persoane, ci ca mame globale pentru toți acești copii care se pierd astăzi.

Să te rogi lui Dumnezeu la picioarele Lui, așa cum a spus El.
Să plângeți la picioarele Lui, acolo în Cer, și să-I spuneți:

«Iisuse al meu, milostivește-te de lumea ta! Ai milă de toți acești copii care se pierd, de toți acești oameni care trăiesc departe de Tine»”.

Și El știe că nu poate rezista cererii unei mame care plânge.
El știe ce înseamnă mamă, pentru că o mamă L-a
îmbrățișat! O mamă L-a iubit! O mamă L-a strigat:
«Fiul meu! Copilul meu! Iubirea mea! Dragostea mea! Îngerul meu!”.
I-a spus atât de multe, toate acestea pe care știe a spune o mamă copilului ei.

Iisus nu și-a uitat niciodată Mama. De aceea, deși avem mulți Sfinți, dar doar Una este Preasfânta.
Doar Una, Mama Sa!

De aceea mamă, îmi doresc, acum, să joci și
celălalt rol pe care ți-l dăruiește Dumnezeu, alături de toate mamele iubitoare din Cer.
Să aduni toate mamele în Cer și să îngenuncheați la picioarele Lui și să plângeți pentru ceea ce va veni, căci mama mea, ceea ce va veni este dureros.
Este dureros. Foarte dureros! Nu s-a mai întâmplat niciodată.
 
«Roagă-te, mama mea, pentru marele rău care vine asupra umanității»

    Sângele se va întinde peste tot, deasupra
națiunilor, în țări, în state. Și pământul, câmpiile, dealurile și munții se vor umple de sângele neamului omenesc.

    Din aroganța rasei umane, pe care o
vor provoca liderii mondiali psihopați, care ca un colier, toți împreună la gâtul pentarhiei întunericului, au primit ordine și mandat să umple de sânge lumea întreagă.

    De aceea rolul tău nu este simplu. Nu te-ai
dus acum în Cer ca să te odihnești. Acum începe munca ta. Bine mi-ai spus: «Acum începe munca mea, fiule».

    Acolo te vei ruga împreună cu toate mamele
Cerului și cu toți sfinții pe care i-am iubit, pe care i-ai iubit, pe care (noi) i-am iubit.

    Roagă-te pentru că ochii mei, mama mea,
încă nu s-au oprit să vadă imagini oribile de la cele care vin acum.

    Să te rogi mamă, ca acești lideri care nu au înțeles ce rău fac, să rămână neutri în acest mare rău, războiul care vine.

    De ce?! Pentru că acele state care nu
își vor menține neutralitatea și vor intra în război vor fi pur și simplu
 distruse. Acele state, acei lideri care vor menține neutralitatea în război, vor avea doar foamete. Doar foamete. Dar vai de ceilalți.

    Maica mea, te rog să te rogi pentru pacea lumii. Acolo sus unde te-ai dus, te simt fericită și nu vreau să te rănesc, cu toate acestea pe care le văd ochii mei.

    Văd dezastre, maică a mea! Țările scandinave vor fi distruse, îmi pare rău pentru Georgia, îmi pare rău de Polonia, îmi pare rău de Bulgaria, îmi pare rău de România, îmi pare rău de Franța, îmi pare rău de Germania, foc și sânge peste tot!
Peste tot, peste tot, peste tot!
Rugăciunile voastre pot schimba totul. Sunt convins de asta.

    Și vai, mama mea, când vor înainta
de acolo și vor începe să coboare spre Răsărit, atunci marea crimă a lui Lucifer va culmina.

    Nu îți voi spune aceste lucruri acum, mama
mea, pentru că, în timp ce le cunosc din imaginile pe care le văd, acum tu le vei cunoaște direct de la Iisus al nostru. Numai că nu vei putea spune nimănui, pentru că nu ai poruncă să o faci. Numai nouă celor care trăim, ni se poruncește să facem asta.
 
«Țarii noastră îi va fi foame!»

    Roagă-te
 pentru patria noastră, maică a mea, pentru că îi va fi foame! Atâta foamete! Atâta foamete, mamă!

    Uneori toate astea mi se par minciuni, dar… din ce mi-ai spus și tu, când a fost foamete atunci cu nemții.

    Nu vreau să spun că nemții se întorc, deși
acesta este adevărul, mama mea. Nemții nu se mai întorc. Naziștii se întorc, că s-au răspândit în toate statele și stăpânesc luciferic statele și ne-au băgat în mare necaz.

    Maică a mea, înțelegi ce rol important ai de jucat?!
 
«Puterea rugăciunii»

    Aș vrea să mă luminezi și tu și să-mi
dai binecuvântarea ta
, pentru că cu binecuvântarea ta…acum câteva zile, mama mea, nu știu eram într-o stare proastă și nu știu dacă ți-am spus sau nu, am făcut un exorcism pe un copil demonizat. Și știi ce a spus, maica mea? Când l-am blagoslovit pe acest copil:

    «Binecuvântarea mea, copilul meu, să fie cu tine și să-L iubești pe al nostru Iisus».

    Știi ce mi-a spus? Demonul a luat vocea și a spus:

    «Pe mine mă va iubi!” Nu pe Iisus! El este un mincinos! Este un viclean! Eu sunt adevăratul hristos! Acesta este Hristosul fals în care credeți».

    Așa a spus mama și am înțeles ce urmează.

    «Eu, spune, vă voi distruge acum în egoismul vostru. Cine are putere? Care dintre toți acești pseudo-creștini, care spun că îl iubesc pe Dumnezeu, își ridică vreodată mâinile să spună: “Mulțumesc Doamne, pentru aerul pe care îl respir! Mulțumesc pentru mâncarea pe care o mănânc!”?»

    Înainte oamenii își făceau cruce, mamă a mea, și spuneau: «Îți mulțumesc!». Beau apă și îi făceau cruce. Orice ar fi făcut, spuneau: “Slavă lui Dumnezeu!”

    «Acum, care dintre voi spune asta, înșelătorii,
mincinoșii creștini?” a spus satana cu gura (a acestui copil).

    «De
 aceea am primit puterea, spunea, ca acum să vă pedepsesc. Și spune, mi-a dat Iisus puterea! Mi-a dat puterea acum, ca să vă arăt cine sunt eu».

    Și a spus mai multe, mama mea.

    Înțelegi acum care este rolul tău, mama mea? Înțelegi?!

    Ai plecat în acel moment,
în această zi istorică, în care se desparte Occidentul de Est. Ai plecat într-o asemenea perioadă de care își vor aminti toate națiunile.

    De aceea, maică a mea, nu îți cer doar să
te rogi pentru mine. Nu îți cer doar să ne acoperi pe noi cu binecuvântarea ta.
Pentru că binecuvântarea este cea mai mare putere! În momentul în care i-am spus acel copil demonizat:


«Copilul meu, să ai binecuvântarea mea! Nu-ți fie
frică!
”, satana a început să tremure și să strige: «Nu! Nu, nu suport asta! Nu pot!».

    Atunci mi-am dat seama cât de mare putere este binecuvântarea!

    De aceea (satana) și va face ca oamenii în cele din urmă, să nu aibă duhovnici, să nu aibă binecuvântare, să nu aibă putere. Mamele să nu binecuvânteze, doar să blesteme. Atunci, maica mea (societatea) va fi distrusă.

    S-au dus la Sfântul Ioan Rusul, mamă a mea,
două (femei) ca să se roage. Și Sfântul Ioan Rusul i-a spus Sfântului Iacob Tsalikis, care era pe atunci stareț:

    «La una m-am ridicat să o binecuvântez”. Era o familie, o mamă cu copiii ei. «M-am ridicat la acești copii și la această mamă să o binecuvântez. La cealaltă, nici nu m-am întors să o văd, pentru că își blestemă copiii!»

Și m-am speriat, mamă.

    Deci înțelegi, cât de mult am nevoie de binecuvântarea ta (rugăciunea ta)?! Înțelegi cât de mult avem nevoie cu toții de rugăciunea ta?! Și de la toate mamele din Cer.
 
    «Nu vreau să fii doar mama mea. Vreau ca acum să fii o mamă pentru toată lumea!»

    Mamă a mea, cine s-ar putea opri atunci când vorbește cu mama lui, când inima lui știe cât de mult o iubește? Și eu te iubesc, mama mea.

    De aceea l-am rugat pe Dumnezeu,  nu lase durerea mea să devină mai mare decât bucuria pe care o ai acum, că ești în Cer, ci să mă bucur împreună cu tine.

     Domnul a fost clar când a spus: «nu vă întristaţi, ca
ceilalţi, care nu au nădejde. Vreau să vă bucurați că veniți la Mine».

    De aceea, mamă, cu această bucurie a
inimii, dar și cu infinită recunoștință față de tine, care m-ai crescut cu multă dragoste către Dumnezeu, cu multă iubire față de Dumnezeu, pentru că te-ai rugat mereu pentru mine.

    Vedeam, știam. Metanierul tău s-a tocit în mâinile tale rugându-te pentru fiul tău, pentru fiica ta, pentru nepoții tăi. Dar acum nu vreau să fii doar mama mea, nici doar a surori mele, nici doar a nepoților tăi. Aș vrea să fii o mamă pentru toată lumea! Pentru toți cei care sunt aici și pentru toți copiii lumii, aș vrea astăzi să te rog, mamă, ca de acum să te rogi pentru toți.
 
«Pot rugăciunile voastre să oprească amploarea răului»

    Dar te rog să nu uiți ce ți-am spus:

        • De acum, mama mea, până la Paște, oamenii vor trăi confuzie și neliniște pentru cele care vor urma.

        • De la Paște până la Rusalii, vor trăi coșmar, panică și disperare.
Nu vor ști ce să facă cu locurile de
muncă. Lucrurile se vor scumpi. Nu vor avea ca să-și plătească mâncarea. Va fi ceea ce Hristos a spus atunci în Africa:
«Vă vor fi luate casele. Nu veți avea mâncare. Nu veți avea apă.
Nu veți avea curent electric. Nu veți avea petrol (benzină)»
.
Și le vedem, maică a mea.

        • Dar de la Rusalii încolo, mamă, știi ce a spus Dumnezeu?! Va începe imediat după și până în noiembrie – pământ ars! Nu pot să știu ce vrea să spună, dar mă înfricoșează cuvântul «pământ ars».

    De aceea, mama mea, rugăciunile voastre
pot opri amploarea răului. Pot comprima
 mânia lui Dumnezeu. Pot slăbi puterea lui Lucifer.
Acum, mama mea, începe munca ta. Roagă-te pentru noi, dar și pentru întreaga lume.

    Vreau să-mi promiți astea. Și pe făgăduința pe care mi-o vei da, eu îți voi promite că o să devin, așa cum ai visat: Un copil, un mic prinț al Împăratului nostru, că inima mea va fi plină de iubirea Lui divină, că atunci când va veni vremea să mă ia la El și îmi va deschide inima, nu va găsi nimic altceva decât un nume și o înfățișare: numele Său, Iisus, și dulcea Sa înfățișare, a Împăratului întregii lumi.
   
«Dorința mea fierbinte atunci când te vei închina Tatălui nostru ceresc!»
 
    Mamă, nu-ți urez o călătorie bună, pentru că deja faci o călătorie bună. Ci acum îți cer multă rugăciune! Îmi doresc să nu ne uiți. Te rog, când ajungi la Tatăl nostru ceresc, după 40 de zile când îți vei lua locul normal, atunci aș vrea să-I săruți mâna și să-I spui:

    «Așa cum eu Te-am adorat pe Tine Împăratul meu Iisuse, așa și fiul meu Te adoră și mi-a cerut să-Ți sărut mâna, mâinile Tale tandre, mâinile Tale împărătești și învrednicește-l ca într-o zi inima lui să Te adore, așa cum o mamă îl adoră pe copilul ei, pentru că aceasta este cea mai puternică, tandră iubire».

    Mamă, îți cer binecuvântarea ta maternă, cer dragostea ta maternă pentru toată lumea.

    Binecuvântează-i pe toți cei care au venit
astăzi aici, dar și pe toți cei care nu au putut veni. Aș vrea să mergi cu toată familia noastră cerească, care acum te are printre ei și mi-au spus să nu-mi fie frică și să nu fiu trist. Sataniştii tremură iubirea divină a tuturor acestor copii care te ţin în braţe, a copiilor noştri din Cer, a Sfinţilor noştri din Cer.

    Mama, vreau să-ți spun că te iubesc!

    Vreau să-ți exprim recunoștința mea
 infinită!

    Aș vrea să-ți spun că amintirea ta va fi
într-adevăr veșnică
, pentru că atâta timp cât va trăi fiul tău, își va aminti mereu de această dumnezeiască dădacă, care l-a învățat un singur lucru, cum să-L iubească pe Iisus cu toată puterea inimii sale.

    Aș vrea să o binecuvântezi pe sora mea și pe nepoții tăi și pe toți copiii lumii ca pe proprii tăi copii. De azi te implor, nu vreau să-mi fii doar mie mamă.

    Aș vrea să fii o mamă pentru toți oamenii, pentru toți copiii lumii. Și să nu uiți ce ți-am spus despre război. Maica mea, îmi este și mie teamă de ceea ce văd ochii mei.
 
«Ultimul meu sărut dulce»

    Toți cei de aici vor să te sărute, mama mea. Dar știu că, ca sărutul unui copil, nu există ceva mai dulce.

    De aceea o să vin să sărut capul acela care se gândea mereu la Iisus!

    Întotdeauna te gândeai, că fiul meu va fi fericit doar când, ca o mică picătură de rouă, va intra în oceanul larg al iubirii
milostive a lui Dumnezeu. Acest lucru nu îl voi uita. Amin.
 
«Cele mai dulci urări ale nepoților tăi»
 
    Ar trebui să-ți spun maica mea…vino
Angeliki, acum ai și două nepoate. Unde ești Angeliki și tu Katerina? Veniți să citiți împreună ce i-ați scris. Haideți, dar în partea de jos să vă scrieți numele. Hai, adu-o și tu! Așa. Hai, spune, citește-o singură.

    «Te
iubim foarte mult bunicuță ! Să ai un Rai bun ! Odihnește-te în pace! De la
nepoata ta, Angeliki».

    (Katerina plânge în hohote).

    Hai, citește tu Angeliki. Citește.

    «Să ai un Rai bun, bunicuța mea! Cu toții te iubim atât de mult! Odihnește-te în pace!
Ne vom gândi mereu la tine, bunicuța mea! De la nepoata ta, Ecaterina”.
Ai cele mai frumoase urări a două copile inocente, care, ca îngerii se vor ruga pentru tine, ca Domnul să-ți dea mereu puterea să nu ne uiți. Amin.

Binecuvântarea ta, maica mea! Rugăciunea ta! Binecuvântarea ta, să ne binecuvântezi de sus din Cer. Amin.

vineri, 8 aprilie 2022

Mare esti DOAMNE si MINUNATE sunt lucrurile Tale



          Anul trecut cam in aceasta perioada cand ma intorceam seara de la munca, dupa ce am trecut de Pensiunea Stana Costesti(veneam de la Barlad spre Husi) am intanit o coloana de masini si am fost nevoiti sa ne oprim; am inteles ca se petrecuse un accident si am stat cuminiti in coloana; nici din sens opus nu mai veneau masini si intre timp am vazut cum unii au inceput sa iasa din coloana si sa plece pe drumurile de pe camp. Dupa aproximativ 45 de minute a aparut un echipaj de politie si ne'a informat sa ne intoarcem si sa folosim drumul de la Costesti spre Vutcani ca sa ajungem la Husi. In zilele anterioare plouase si cat am stat in coloana am observat ca cei care au luat'o pe drumurile de pe camp sau blocat din cauza noroiului si a baltilor; dar una este cand stai pe asfalt si privesti la altii si alta este cand dupa ce politia a spus sa ne intoarcem si sa ocolim prin Vutcani va trebui ca tu sa te hotarasti daca ai urmezi pe cei din fata ta care au ales tot drumul de lut de pe camp sau te hotarasti sa ocolesti prin Vutcani si sa intarzii si sa consumi motorina. Asa ca dupa ce am intrebat sotia pe unde sa mergem am ales s'o iau pe scurtatura. N'am mers mai mult de 150 metri si ne'am impotmolit; si cei din fata mea si cei din urma. Mai aveam si marfa destula in duba si cu toate ca am crezut ca ma ajuta la tractiunea prin noroi nu asa s'a intamplat. Incetul cu incetul fiecare masina a reusit sa se elibereze din noroi iar eu in gandul meu dadeam vina pe sotia mea ca din cauza ei am ales varianta asta si din cauza ei ne'am impotmolit. 

   Am ramas singuri pe camp, in mijlocul unei balti cu apa si noroi care depasea 25 centimetri in adancime. Dupa aproximativ 15 minute de incercari esuate si de condamnari(in gand) a sotiei ca ea este vinovata ca am ales aceasta ruta mi'am venit ''in sine'' asa cum spun Sfintii Parinti si am realizat ca EU SINGUR sunt vinovat si EU SINGUR am ales aceasta ruta; trebuie sa intelegeti ca aceasta recunoastere a VINOVATIEI MELE a fost PROFUNDA, ADANCA SI SINCERA! 

   In aceste 15 minte o vedeam pe sotia mea cum se ruga sa ne ajute Hristos Mantuitorul sa iesim bin baltoaca; fiecare se ruga in dreptul sau si cu intensitatea sa dar AJUTORUL lui HRISTOS a venit in clipa in care mi'am recunoscut VINOVATIA. Masina a iesit asa de usor de parca am fi fost pe asfalt desi in incercarile repetate de dat inainte si inapoi se formase rigole adanci in dreptul rotilor. Parca o ''mana nevazuta'' ne'a tras usor din baltoaca si mergeam ca si cum eram pe asfalt. 

   Am inteles instantaneu vina mea si tot instantaneu am inteles ca in clipa in care mi'am recunoscut vina si nu am mai condamnat pe ''aproapele meu'' a venit si AJUTORUL lui HRISTOS! Emotiile m'au coplesit asa de tare incat mi s'au umezit ochii; nu mai conteneam in sinea mea sa'mi cer IERTARE de la HRISTOS dar si de la sotia mea pe care am condamnat'o pe nedrept; nu mai conteneam sa'i multumesc lui HRISTOS ca mi'a aratat cat de mult gresam condamnand pe altul pentru GRESALA mea; nu mai conteneam sa'i MULTUMESC lui Hristos ca nu s'a departat de la mine netrebnicul si ca este langa mine si'mi ajuta chiar in clipa cand ami RECUNOSC gresala.

   A trecut un an de la aceasta MINUNATA lectie daruita mie de SCUMPUL MEU MANTUITOR si m'am gandit sa v'o impartasesc si voua.

Dau SLAVA lui Dumnezeu cel in TREIME LAUDAT pentru GRABNICA izbavire ce o arata tuturor robilor Sai care'I cer AJUTORUL.

   Lui sa'i fie SLAVA, CINSTEA SI INCHINACIUNEA, in vecii vecilor!

AMIN!

   Cu smerenie si multumire, 

Sergiu-Silvan.