Mare esti DOAMNE si MINUNATE sunt lucrurile Tale

          Anul trecut cam in aceasta perioada cand ma intorceam seara de la munca, dupa ce am trecut de Pensiunea Stana Costesti(veneam de la Barlad spre Husi) am intanit o coloana de masini si am fost nevoiti sa ne oprim; am inteles ca se petrecuse un accident si am stat cuminiti in coloana; nici din sens opus nu mai veneau masini si intre timp am vazut cum unii au inceput sa iasa din coloana si sa plece pe drumurile de pe camp. Dupa aproximativ 45 de minute a aparut un echipaj de politie si ne'a informat sa ne intoarcem si sa folosim drumul de la Costesti spre Vutcani ca sa ajungem la Husi. In zilele anterioare plouase si cat am stat in coloana am observat ca cei care au luat'o pe drumurile de pe camp sau blocat din cauza noroiului si a baltilor; dar una este cand stai pe asfalt si privesti la altii si alta este cand dupa ce politia a spus sa ne intoarcem si sa ocolim prin Vutcani va trebui ca tu sa te hotarasti daca ai urmezi pe cei din fata ta care au ales tot drumul de lut de pe camp sau te hotarasti sa ocolesti prin Vutcani si sa intarzii si sa consumi motorina. Asa ca dupa ce am intrebat sotia pe unde sa mergem am ales s'o iau pe scurtatura. N'am mers mai mult de 150 metri si ne'am impotmolit; si cei din fata mea si cei din urma. Mai aveam si marfa destula in duba si cu toate ca am crezut ca ma ajuta la tractiunea prin noroi nu asa s'a intamplat. Incetul cu incetul fiecare masina a reusit sa se elibereze din noroi iar eu in gandul meu dadeam vina pe sotia mea ca din cauza ei am ales varianta asta si din cauza ei ne'am impotmolit. 

   Am ramas singuri pe camp, in mijlocul unei balti cu apa si noroi care depasea 25 centimetri in adancime. Dupa aproximativ 15 minute de incercari esuate si de condamnari(in gand) a sotiei ca ea este vinovata ca am ales aceasta ruta mi'am venit ''in sine'' asa cum spun Sfintii Parinti si am realizat ca EU SINGUR sunt vinovat si EU SINGUR am ales aceasta ruta; trebuie sa intelegeti ca aceasta recunoastere a VINOVATIEI MELE a fost PROFUNDA, ADANCA SI SINCERA! 

   In aceste 15 minte o vedeam pe sotia mea cum se ruga sa ne ajute Hristos Mantuitorul sa iesim bin baltoaca; fiecare se ruga in dreptul sau si cu intensitatea sa dar AJUTORUL lui HRISTOS a venit in clipa in care mi'am recunoscut VINOVATIA. Masina a iesit asa de usor de parca am fi fost pe asfalt desi in incercarile repetate de dat inainte si inapoi se formase rigole adanci in dreptul rotilor. Parca o ''mana nevazuta'' ne'a tras usor din baltoaca si mergeam ca si cum eram pe asfalt. 

   Am inteles instantaneu vina mea si tot instantaneu am inteles ca in clipa in care mi'am recunoscut vina si nu am mai condamnat pe ''aproapele meu'' a venit si AJUTORUL lui HRISTOS! Emotiile m'au coplesit asa de tare incat mi s'au umezit ochii; nu mai conteneam in sinea mea sa'mi cer IERTARE de la HRISTOS dar si de la sotia mea pe care am condamnat'o pe nedrept; nu mai conteneam sa'i multumesc lui HRISTOS ca mi'a aratat cat de mult gresam condamnand pe altul pentru GRESALA mea; nu mai conteneam sa'i MULTUMESC lui Hristos ca nu s'a departat de la mine netrebnicul si ca este langa mine si'mi ajuta chiar in clipa cand ami RECUNOSC gresala.

   A trecut un an de la aceasta MINUNATA lectie daruita mie de SCUMPUL MEU MANTUITOR si m'am gandit sa v'o impartasesc si voua.

Dau SLAVA lui Dumnezeu cel in TREIME LAUDAT pentru GRABNICA izbavire ce o arata tuturor robilor Sai care'I cer AJUTORUL.

   Lui sa'i fie SLAVA, CINSTEA SI INCHINACIUNEA, in vecii vecilor!

AMIN!

   Cu smerenie si multumire, 

Sergiu-Silvan.