ACCEPTAND SUFERINTA

          Nu stiu cum experimenteaza altii viata de zi cu zi dar in ceea ce ma priveste, dintodeauna am cautat si am fost preocupat sa pun in practica ceea ce altii la randul lor au experimentat si trait. Din acest motiv am creat si acest blog pentru a-mi impartasi si altora experientele mele.
   De aproximativ o saptamana si jumatate am o durere mai sus de osul sternului cu circa 7-8 centimetri spre partea dreapta. Sunt obisnuit cu suferinta si nu ma vaiet ptr orice fleac. Ieri durerea a devenit mai pregnanta iar aseara ma rasuceam cand pe o parte cand pe cealalta si nu puteam sa dorm. Mi-am amintit de un articol citit cu vre'o doi ani in urma in care ni se recomanda sa ne acceptam durerea ca fiind o parte a nostra, a fiintei noastre, sa o iubim cu toata fiinta.
   Am coborat, nu stiu cum sa exprim, m-am cufundat, m-am abandonat intr-o stare de pace si acceptare a acelei dureri si am simtit cum o iubeam si o imbratisam. Era ca si cum iubeam o parte din mine ce nu era iubita si acceptata. Era ca un dans in care ambele parti erau fericite si acceptate una de catre cealalta. In cateva clipe am adormit. Stiu ca ultima data cand m-am uitat la ceas  era ora unu.
   M-am trezit si eram altfel. Pieptul meu era uniform, linistit, fara parti care sa intepe sau care sa doara.
   Am coborat la capela iar afara pasarile ciripeau scaldandu-se in razele de dimineata ale soarelui de primavara. Eram in paradis iar liturghia a continuat in acest paradis unde toti erau fericiti si IMPLINITI.

   Am vrut sa impartasesc aceasta experienta pentru a arata ca o durere poate fi acceptata, asumata si transformata si aceasta fara a folosi analgezice sau unguente iar bogatia experientei nu poate fi transpusa in cuvinte. Imi place sa experimentez mai mult decat a teoretiza; iubirea divina ce am experimentat-o la 16 ani m-a calauzit si ma calauzeste in viata de zi cu zi.

    '' Abandonati-va iubirii si ve-ti trai divinul devenind voi insiva DIVINI!''

Cu iubire,
Sergiu-Silvan.

PACE, LUMINA SI IUBIRE!