duminică, 16 februarie 2014

Semeni cu conceptii ...''sucite''




            Aud in ultimul timp tot felul de afirmatii care mai decare mai nastrusnice ca sa nu folosesc cuvinte prea dure. S'a ajuns ca firescul sa fie considerat nefiresc sau cred ca am ajuns in situatia evocata cu mii de ani inainte in Biblie unde se spune ca va veni vremea in care oamenii vor spune binelui rau si raului bine, cand vor numi dulcele amar si amarul dulce, lumina intuneric si intunericul lumina.
   Flagelul acesta al negarii adevarului chiar si cand sunt dovezi dintre cele mai evidente, a patruns in toate straturile societatii si in toate institutiile, chiar si in cele ecleziale.
O inregistrare video din timpul unui botez savarsit de un preot ce detine o functie inalta intr'o scoala teologica, arata cum parintele in loc sa adreseze intrebarea ''te lepezi de satana'', spune ''te lepezi de Hristos?'' Nasul destul de atent si vigilent raspunde consternat ''nu!'', la care parintele i'l corecteaza si'i zice: spune ''ma lepad''. Daca asa zice ''parintele'', nasul ce era sa faca, repeta dupa el.
Cand preotul intreaba a doua oara(e o intrebare care trebuie repetata de trei ori) ''te lepezi de Hristos'', scutura singur din cap dandu'si seama de gresala si se corecteaza spunand ''te lepezi de satana''.
   Pus fata in fata cu inregistrarea video neaga cu vehementa ca el ar fi spus asa ceva. Este adevarat ca slujba botezului avea loc dupa o zi lunga si grea in care fusese hramul bisericii, dar nu era de bun simt si cinstit sa recunoasca ca era obosit si a facut o gresala pe care singur a corectat'o la a doua intrebare?
Oare unde a disparut bunul simt si onestitatea? Sau nu mai stim sa recunoastem cand gresim pentru ca ni s'a urcat la cap aroganta infailibilitate. Sau poate ca de atatea ori auzind cum altii vin si ne cer iertare noi sa fi uitat sa o cerem?
   Si uite asa de la ''toanta(astazi este tontul) din fruntea tarii'', cum spunea Toma Caragiu, pana la un functionar sau chiar un cleric, toti s'au invatat sa nege adevarul.

    ''CREDE IN ADEVAR SI ADEVARUL TE VA FACE LIBER''.

Unii sar ca arsi cand le spui ca esti liber. Sunt liber pentru ca ''ADEVARUL'' m'a facut liber si daca ai trai si tu in ADEVAR ai fi fericit pentru fericirea mea si nu invers.

   ''Eu sunt CALEA, ADEVARUL SI VIATA; tot cel ce urmeaza MIE nu va umbla in intuneric ci va avea LUMINA VIETII''.

   Este asa de simplu si de firesc dar oamenilor nu le mai place simplitatea si firescul; ei intortocheaza si diseaca totul cautand in afara ceea ce de fapt se afla inauntru: ''Imparatia lui Dumnezeu este inauntru vostru''.
A alege ADEVARUL si ati asuma responsabilitatea propriilor fapte este astazi socotit drept un pacat capital. 
Am intalnit oameni(si nu putini, chiar clerici) care mi'au spus ca nu trebuia sa parasesc manastirea ci sa stau si sa rabd iar la batranete ma pocaiesc eu; doar nu esti singurul in situatia asta. 
Nu stiu ce fac altii in astfel de situatii dar nici nu inteleg afirmatia ''sa stai si sa rabzi'' sau ''te pocaesti la batranete''. Nu stiu in ce consta rabdarea celor care se complac in astfel de situatii si nici nu inteleg cum se vor pocai la batranete. Pentru mine pocainta inseamna sa'ti schimbi atitudinea, sa'ti asumi adevarul iar ''ADEVARUL'' te va elibera. Este pe cat de simplu pe atat de plin de bun simt. 
Faptul ca am luat o decizie conforma cu propria mea constiinta este in conceptia multora o mare gresala sau un mare pacat. Alegerea adevarului si responsabilitatea pentru propriile mele fapte este o mare gresala? Ce logica au acesti semeni eu nu o pot intelege si nici nu vreau sa traiesc dupa acesta logica; ar fi sinucidere curata.
   Sa auzi din gura unor clerici ca afirmatia lui Hristos: ...''mai bine ar fi celui prin care vine sminteala daca si'ar lega o piatra de moara de gat si s'ar arunca in mare'' se refera efectiv la faptul de a te sinucide, este NEBUNIE CURATA. Am ramas mut de uimire si am plecat pentru ca nu mai aveam ce discuta. 
Cu alta ocazie un alt cleric afirma despre o persoana ce plecase dintre noi ca ...''a stat el un pic in iad dar cu rugaciuni si cu pomeniri s'a izbavit si acum e fericit''. Sa nu mai vorbesc despre diferite persoane care postau pe retelele de socializare ca ...''vor plati pomelnice la manastiri ca sa'si scoata parintii din iad''. 
Pe ce lume traim fratilor? S'a ajuns chiar asa de departe incat sunt unii care stiu ei cine merge in iad? Sa ajungi sa spui despre prorii parinti ca sunt in iad??? Halal iubire crestina. Te tocmesti, mai platesti si ...hopa sus in rai. Dar ce se intampla cu cei care nu au posibilitate sa plateasca (si nu sunt putini unii ca acestia)? Sunt condamnati pe vecie la chinuri si suferinte?! Afirmatii mai grosolane si pline de aroganta ca acestea nu am auzit.

   ''Omul cel bun din comoara cea buna a inimii sale scoate afara cele bune''.

   Regret ca exista astfel de semeni dar respect dreptul fiecaruia de a fi liber si de as'i alege propria cale.

   ''Crede in ADEVAR si ADEVARUL te va face LIBER''.

Cu respect,
Sergiu-Silvan. 

4 comentarii:

  1. Iubirea si iertarea aproapelui face suferinta mai usoara si ne elibereaza inima de ranile facute de oameni.
    Sa ne traiti Parinte, pe multi i-ati calauzit in momente grele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt placut surprins ca vizitezi blogul meu Steluta!
      Am oferit din experienta si cunoasterea mea celor care au rezonat cu mine si nimic mai mult; cand oferi pace, afectiune, un zambet etc, primesti asisderea; asta am facut si asta incerc sa fac in continuare.

      PACE, LUMINA SI IUBIRE STELUTA!

      Ștergere
  2. Într'adevăr şi vremurile s-au schimbat, dar suştin opiniile d-voastră.
    De reţinut şi că ce e rău pentru unul - poate fi bine pentru altul.Acest #gard se încearcă mutat de mulţi dar logica umană înca se ţine bine.
    Ce depăşeşte pământescul (Împărătia cerurilor, lepădatul de X) nu e uşor de digerat si de inteles si e perceput ca bine şi rau - automat - Pus la îndoială.
    Sănătate şi spor întru' toate !

    RăspundețiȘtergere