Nu mor caii cand vor CAINII

            Intr'o zi ma intalnesc pe strada cu un preot de la noi din urbe si din una alta ajunge sa'mi spuna ... ''asa ai ajuns; sa vinzi bors''. Ca si cum a munci este o rusine sau si mai rau, este ceva abominabil. Parca a vinde bors inseamna sa vinzi droguri sau trafic de carne vie. Pentru unii sa iei sapa din buricul targului si sa mergi pana in zona azilului de batrani unde praseam la gradina ce o aveam sau sa fii paznic la un depozit este ceva inuman si josnic. 

   Barfe izvorate din minti intunecate care sa starneasca curiozitatea bolnavicioasa a unor femei ce umbla dupa senzational mai ceva decat hienele dupa un les. Nu stiu daca voi putea aborda vreodata subiectul acestor grotesti inchipuiri ale unor minti femeiesti bolnavicioase. Pentru ca odata spusa o minciuna, trebuie sa stii ca va trebui sa fii pregatit sa spui alte 100 de minciuni doar ca sa o sustii pe prima. Nu mi'a venit sa cred ca o minte de femeie poate gandi asemenea abominabilitati doar ca sa arate ca ea stiie secrete si stie ce face x sau y in viata lui privata. Doar ca ''nu mor caii cand vor CAINII''. 

   ''Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc in ea'' spune Sfanta Scriptura. Si Domnul Dumnezeul nostru ia la Dansul pe fiecare atunci cand stie doar indelunga Lui rabdare. Ce frumoasa ar fi viata daca nu am mai da noi verdicte si nu am mai astepta sa moara capra vecinului.