CALEA TACERII

CALEA TĂCERII

"Trebuie să înţelegem bine importanţa legăturii ce există între o atitudine şi evenimentele vieţii.
Liniştea nu aparţine mănăstirii, ea aparţine naturii, înţelepţilor, tuturor Iniţiaţilor şi oamenilor chibzuiţi.

Cu cât evoluăm, cu atât avem nevoie de linişte.
Să fii zgomotos nu este un semn bun.

 

Mulţi oameni fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă!

Ei vorbesc tare, râd, pătrund zgomotoşi într-o sală unde lumea este instalată deja,

trântesc uşile, obiectele, numai ca să pară interesanţi.
A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi
face simţită prezenţa.

  
Este bine să se ştie că butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se face simţită prezenţa!

Da, mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot, făcând o mare gălăgie,

fapt ce le demonstrează incapacitatea şi mediocritatea.
Mă uit la oameni şi comportamentul lor îmi descoperă pe loc, vocaţia, caracterul,temperamentul şi gradul de evoluţie.
Totul stă scris în felul lor de a vorbi şi de a se comporta.

Unii vorbesc ca şi cum ar dori să acopere, să ascundă câte ceva,
temându-se că liniştea ar putea dezvălui ceea ce ei doreau să camufleze.

Imediat ce îi întâlniţi, ei vă povestesc tot felul de istorii, impunându-vă o anumită părere despre ei,

despre alţii sau chiar despre mersul lucrurilor.
Veţi replica că ei doresc să facă cunoştinţă mai bine cu voi.

Da, dar ca să faci cunoştinţă cu cineva, liniştea este adesea mai potrivită decât cuvântul.

Da, petrecând împreună câteva momente liniştite, ne putem cunoaşte mai bine, decât într-o vorbărie inutilă.
Liniştea este semnul că totul funcţionează cum trebuie, în organism.

Primul scârţâit poate anunţa venirea bolii.
Tăcerea este limbajul perfecţiunii, în timp ce zgomotul este expresia unei defecţiuni,

a unei anomalii sau a unei vieţi ce este încă în dezordine, anarhică şi care trebuie controlată, perfecţionată.
Liniştea este o expresie a păcii, a armoniei, a perfecţiunii.

Acela care începe să iubească liniştea, care înţelege că liniştea îi oferă cele mai bune condiţii

pentru activitatea psihică şi spirituală,

ajunge, încetul cu încetul, să o împlinească în tot ceea ce face:

atunci când mişcă un obiect prin casă, când vorbeşte, când lucrează, în loc să facă o harababură, el devine mai atent, mai
delicat, mai simplu; tot ceea ce face pare impregnat cu ceva ce coboară dintr-o altă lume,

 o lume plină de poezie, muzică, dans, inspiraţie."

 

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

***********************************************************************************************************************************************************************************************************